Steaua virtuală şi Steaua villarreală

Semn că nu aşteaptă daruri de la spanioli, şefii vicecampioanei au mai adăugat un pumn de nume pe lista pentru Moş Crăciun

N-a rămas aproape niciun cal verde pe pereţi care să nu fie ofertat de Steaua, cu scopul vădit de a-şi face o herghelie de Liga Campionilor. Nu anul ăsta, la anul. Înainte şi după meciuri, fanii sunt invitaţi să-şi imagineze cum ar arăta echipa cu mai multe bibelouri pe bancă şi tablouri în careu.

Despre meciul cu Villarreal, de exemplu, Reghecampf n-a avut prea multe de spus: „Nu ar fi o tragedie dacă nu ne vom califica”. Discuta în detaliu responsabil despre jocul Stelei doar pe vremea când antrena alte echipe. În august anul trecut, considera că ratarea grupelor Europa League „e o tragedie”, „mi se pare deranjant că ies unii oameni şi spun că viaţa merge înainte”.

Feerie pe liste
Între timp, ori i s-au tocit sensibilităţile, ori i s-a ascuţit simţul dramatic. Nu mai vede dezastre la tot pasul. Priveşte dincolo de rezultatul meciului cu spaniolii. „E important în acest an să câştigăm campionatul şi să formăm o echipă puternică”. Are şi câteva sugestii. Să-l aducă pe Llullaku, de la Gaz Metan. Cum ar arăta Steaua cu acest jucător? Iată la ce trebuie să mediteze suporterii Stelei, pentru a-şi face curaj să se uite la meciul cu Villarreal.

Finanţatorul Becali sare în ajutorul antrenorului, fluturând propria lui listă de shopping şi de disponibilizări. Sigur, toate cluburile serioase fac planuri, dar nu de unică folosinţă. Patronul Stelei nu s-a cramponat de duelul cu Villarreal şi a spus de pe-acum cine va fi dat afară, vreo cinci-şase jucători. Un adevărat balon de oxigen pentru vestiar, anunţul ăsta. Becali a insistat că vor veni înlocuitori. Suporterii pot sta liniştiţi, o vreme. Alibec nu va fi singura armă secretă.

Gară pentru câteva sute
Aceste plecări şi veniri imaginare par a fi centrul preocupărilor şefilor Stelei. În locul mizei reale şi imediate, din EL, ei propun tot felul de fantezii tactice pe teme datealeatoriu. Cu Tamaş la liturghie, cu Alibec la dietă sportivă, cu Ţîru fundaş central, cu Gnohere, stelist de mic, cu Teixeira, la a treia tinereţe. Cu excepţia lui Şumudică, orice jucător din Liga 1 e ca şi transferat la Steaua. Mai ales înaintea meciurilor directe, conducerea vicecampioanei transferă frenetic jumătate din echipa adversă.

În pauzele competiţionale, în schimb, pe şefii stelişti îi năpădeşte realismul. Îşi dau seama că n-are rost să cheltuiască aiurea, au deja strictul necesar în lot. Steaua dă lovitura pe piaţa transferurilor ideale numai în momentele cruciale. Când pierde cu Dinamo sau când se apropie un „submarin galben”, atunci se scufundă îndrăzneţ în proiecte drastice şi planuri pe termen lung ca iarna.

Cor românesc pe Madrigal
„Ce avem acum nu se poate numi o echipă de valoare”, a constatat Becali, pe un post TV. Fanii să lase orice speranţă, la intrarea în stadion. Reghecampf deplânge golirea tribunelor şi dă vina pe conflictul cu MApN. Are şi el dreptatea lui. Dar adevărul e undeva, la mijlocul meciului. Suporterii au o alegere simplă de făcut. Să stea acasă şi să viseze cu ochii închişi la cum va arăta noua echipă a Stelei. Ori să vină la meci şi să adoarmă înaintea primei reprize a derby-ului.

Pe El Madrigal, vicecampioana va avea parte de un public aparte: români care trăiesc în Spania. Ei nu sunt la curent cu ultimele liste negre şi albe de la club. Ei vin să vadă Steaua de aici şi de acum, nu Steaua de la Crăciun sau de după 11 iunie, când expiră contractul antrenorului de iluzii. „Avem nevoie de susţinerea lor”, spune Reghecampf. Da, dar lor chiar nu le poţi cere să susţină exerciţii de imaginaţie! Trebuie să arăţi şi fotbal, pe lângă predispoziţie la hibernare şi resemnare.

Sau poate ăsta e modul lui Reghecampf de a-şi mobiliza jucătorii, de a-i convinge să iasă de sub pat, înaintea jocurilor cu miză. Le transmite că „nu e nicio tragedie” dacă scapă mingea pe picioare. Nu-i trimite la haltere, să practice stilul aruncat cu vorbe.