Judecata de înapoi

Condamnaţii care au cumpărat timp din Dosarul Transferurilor trebuie să-l returneze

Mai puţin de un an a trecut de la arestarea preventivă a fostei judecătoare Geanina Terceanu şi până la condamnarea ei în primă instanţă. Timp-record, în comparaţie cu drumul parcurs de Dosarul Transferurilor până la primul verdict: trei ani de amânări.

Lungirea proceselor e un meşteşug care nu se învaţă la şcoala de drept. Nici despre capre şi rochii de seară, nici despre cum să doseşti şpaga după borcanele cu murături nu se predau cursuri. Trebuie să le prinzi din zbor. Să „furi” brăţara de aur a meseriei. Geanina Terceanu, tânăr produs al sistemului bine rodat „Inculpatul nostru, clientul nostru”, se pare că a avut de la cine să deprindă astfel de secrete profesionale. Altfel nu s-ar fi specializat rapid în dosare cu oameni de fotbal. Cu buni platnici, adică.
Nu numai în justiţia din România există corupţie. Judecătorii sunt oameni peste tot în lume. Diferă însă frecvenţa şi stilul. Judecătorii corupţi din SUA, de exemplu, păstrează o brumă de rezervă faţă de boxă. Nu au „percepţia că se plac reciproc” cu infractorii. Negociază sumele cu avocaţii. Iar avocaţii, cu robele lor încăpătoare, o fac pe cărăuşii.
Libertate la promoţie
Pe când Geanina Terceanu s-a târguit ca la piaţă, pentru fiecare plic. De parcă vindea leuştean, nu libertate. S-a târguit înainte de a citi dosarul. Procurorii puteau aduce încă un cărucior de probe, ce cărucior? Un vagon de marfă cu probe. N-ar fi schimbat nimic. Conform rechizitoriului DNA, s-a dus în apartamentele şi în curţile inculpaţilor, condusă de un spărgător de case. S-a dus la stadion.
Îi punea pe intermediari să se deghizeze, să poarte peruci, ochelari de gangster. Ştia foarte bine ce face. Dar n-a dat înapoi. Îşi liniştea colaboratorii cu formula magică: „Judecătorii dau sentinţa, nu procurorii”. Asta e sursa problemelor, până la urmă: confuzia cu Dumnezeu. Oricât de departe de probele din dosar ar fi verdictele lor, judecătorii nu riscă sancţiuni pe linie profesională. Singurul mecanism de autoreglare funcţional e ancheta penală. Numai aşa ajung judecătorii să dea socoteală altor judecători.

Fără grija penalizării, Geanina Terceanu a şters cu buretele faptele inculpaţilor. A hotărât că ele nu există. Culmea, Giovanni Becali ceruse doar condamnare cu suspendare. A beneficiat de o promoţie. A primit achitare. Procurorii n-au avut, din start, nicio şansă. De unde să scoată atâţia bani, să facă faţă concurenţei? Ar fi trebuit să jefuiască o bancă.

La trei achitări, cinci sunt gratis
La final, după trei ani de teleportat plicuri şi termene, pe cheltuiala statului român, din justiţie a rămas doar cârpa de pe ochi. Vorbim despre Tribunalul Bucureşti, nu despre instanţele profunde din judeţe. Despre un caz intens mediatizat, în care erau implicate nume din fotbal şi echipe de tradiţie. Supraexpunerea n-a împiedicat-o pe Geanina Terceanu să ceară în continuare porţia de şpagă, până la totalul de 220.000 de euro. Nu e inconştienţă. E reflex condiţionat.

Pentru că n-a avut încredere în justiţie, fosta judecătoare a primit 5 ani şi şase luni de închisoare cu executare. În cazul fraţilor Becali şi al lui Cristi Borcea, pedepsele s-au contopit cu resturile de pedeapsă din Dosarul Transferurilor. Au scris cărţi degeaba. De amorul artei. Sunt şi condamnaţi, şi cu banii luaţi. Spre deosebire de foştii lor colegi de dosar.

Geanina Terceanu n-a achitat doar trei inculpaţi, i-a achitat pe toţi opt. Ceilalţi cinci oameni de fotbal au scăpat gratis în primă instanţă. O fi făcut vreunul dintre cei trei generoşi cinste la tot lotul, „Mita la judecător treceţi-o în contul meu!”. O fi vreun nou cod al onoarei din Cooperativă, unii cumpără verdicte în tur, alţii în retur.

Cert e că trei au plătit, iar cinci au mers cu naşul, pe blat. La aflarea verdictului, toţi au considerat că, per ansamblu şi în medie, s-a făcut dreptate. George Copos a ţinut să precizeze că „în sfârşit, Justiţia este imparţială”. Aceeaşi pentru toate buzunarele, cu arici sau fără. Că dacă nu era aşa, Geanina Terceanu îi condamna încă de atunci pe zgârciţi.