Soluţii proaspăt scoase din cuptor

După înfrângerea cu Polonia, conducerea FRF s-a acoperit de glorie. Iar Daum, de credibilitate. Sunt criticaţi de Sandu, Dragomir şi „Free Gică”

Mircea Sandu a învăţat cuvinte noi. Cere demisii. A lui Daum şi a conducerii FRF. „Pentru că nu există nicio perspectivă”, a motivat el. După barajul cu Grecia, din toamna lui 2013, la orizontul „tricolor” răsăreau soarele cateringului şi stelele brutăriei. Altfel Sandu şi compania nu şi-ar fi dat faimoasele prime de necalificare.

Fostul şef al LPF, oracol al responsabilităţii, reclamă că „nimeni nu şi-a făcut datoria” la meciul de vineri seară. Cel puţin, nu aşa cum şi-a făcut datoria Comitetul Executiv faţă de Mircea Sandu, când a exclus Craiova. Dragomir a adăugat, să se ştie, că selecţionerul încasează „60.000 de euro pe lună”. Bacşiş. Salariul lui Daum nu suportă comparaţie cu preţul terenului pe care e construit sediul Ligii sau cu sumele percepute drept comisioane din contractul de drepturi TV.

Mutu, cu chef tactic
Gică Popescu, fostul candidat la şefia FRF, a prins gustul opoziţiei: „Cu Polonia mi-era ruşine să mă uit la televizor!”. Încă n-a dezvăluit ce stări îl traversau când a decis să bage în buzunar bani negri din transferuri. Era mândru? Resemnat?

Mutu a criticat pe Facebook jocul „tricolorilor”. Nu vede „vreo idee tactică bine definită”. E inadmisibil, ţinând cont că Daum are mai mult timp de gândire decât alţi selecţioneri. Nu trebuie să stea de gardă, la uşa hotelului, să n-o zbughească titularii la strip-tease, în ajunul meciului. Iar ruşinea de la Bucureşti, ediţie 2016, e banală. Dacă era Mutu pe teren, pierdeam în stil mare, cu 0-5, cum s-a întâmplat la Belgrad, în 2009. În Serbia, Briliantul a intrat pe teren cu un traseu clar. Ştia unde va pleca după meci şi cu cine va chefui strategic la Novi Sad. Ştia şi cui va pasa nota.

Un Boniek, dar mai nevinovat
Adrian Porumboiu a rupt şi el tăcerea pe spinarea conducerii FRF şi a lui Daum, acest Lopez Caro, care „îţi ia ochii cu floricele”. Fostul arbitru internaţional susţine că Boniek a făcut diferenţa, Boniek fiind „un fel de Gică Popescu” al lor. România şi-a ratat şansa la glorie sportivă, crede Porumboiu, când a decis că nimeni nu e mai presus de lege. „A trebuit să demonstrăm că e atât de puternică lupta împotriva corupţiei, încât am băgat un om nevinovat la puşcărie”, a comentat fostul finanţator al FC Vaslui, citat de Ziare.com. „Până la urmă, ce a făcut Gică Popescu?”, se întreabă el. Infracţiuni. Ei, şi? Ce altceva putea să facă în fotbalul românesc, după retragere?

„Suntem o ţară de suspecţi”, a spus fostul arbitru, despre dosarul în care e cercetat la DNA Iaşi. Insistă că nu e suspectul principal, dovadă că e bănuit pe nedrept: „Regret că am fost subestimat”. Totuşi, meciul lui personal cu justiţia îi afectează prestaţia de critic al FRF. Îl supraestimează pe condamnatul penal Gică Popescu. Acuză spatele politic al lui Burleanu şi ignoră campania „Free Gică” lansată de fostul premier Ponta şi preluată de parlamentari.

I-au luat în braţe pe juniori
Timp de decenii, vocile cu autoritate din fotbalul românesc au cultivat şmecheria pe post de valoare supremă. Polemica a reprezentat singurul lor proiect pe termen lung. Actuala conducere a FRF nu face decât să culeagă roadele şi să le ducă mai departe opera, pe culmile parvenitismului. Cât despre Daum, măcar vine la lot fără cazier. Aduce „floricele”, psihologi şi nutriţionişti, nu interlopi.

De regretat e că, în ciuda trâmbiţelor, juniorii au parte tot de antrenori low-cost. Fotbalul juvenil s-a schimbat în bine doar pe partea de demagogie. Criticii de azi au avut, fiecare, ocazia să pună umărul, să schimbe ceva. Unii au avut funcţii, alţii, resurse. Până şi Porumboiu a dispus de „56.000 de euro de la UEFA, pentru juniori”. Ghinion, „i-a ras din prima preşedintele FC Vaslui”.

Hagi, care se ceartă cu Federaţia, în toate celelalte zile ale anului, n-a profitat de prilej.  N-a închis televizorul, după fenta lui Grosicki. Nici n-a pus mâna pe telefon, după fluierul final. Erau copii crescuţi de el pe teren. Munca lui. Cum putea s-o desfiinţeze?