Coşmarul

Lewandowski căzut în careu, în fum de petarde, e imaginea care va urmări fotbalul nostru multă vreme după meciul România – Polonia. Cu câteva luni în urmă, FRF presa pentru redeschiderea Arenei Naţionale. Şi, cu vicepremierul Dâncu la preluare, se […]

Lewandowski căzut în careu, în fum de petarde, e imaginea care va urmări fotbalul nostru multă vreme după meciul România – Polonia. Cu câteva luni în urmă, FRF presa pentru redeschiderea Arenei Naţionale. Şi, cu vicepremierul Dâncu la preluare, se declara gata să-şi asume răspunderea pentru 55.000 de oameni. Pe cei 22 de sportivi de pe teren, se pare că i-a pierdut pe drum. Federaţia a orchestrat coregrafii şi s-a întors cu spatele la turnicheţi.

Tocmai când „naţionala” pricepuse că ideea nu e să bată nişte polonezi, ci să egaleze, bătând mingea, tocmai atunci a picat proiectilul. Al 13-lea jucător. Spre sfârşitul primei reprize, poarta lui Fabianski ardea mocnit. Haosul la noi, focul la ei.

Tocmai au reclamat federalii proasta organizare din Kazahstan. Ce ironie! Au reclamat şi arbitrajul. Dacă era Deaconu la centru, oprea România –Polonia înainte de pauză. Şi nu-l mai porneau.

E drept, petarda de lângă Lewandowski a aprins jocul „tricolorilor”. Dar nu e sigur dacă a fost mâna lui Daum, invizibilă în primele 45 de minute. Sau dacă elevii lui Nawalka, până atunci suveranii mingii, au evitat careul nostru, din instinct de conservare. Asta e marea pierdere. Nu vom şti niciodată cum ar fi fost acest meci, dacă se disputa în condiţii civilizate.