Panduri şi managerii lor din subteran

Clubul din Târgu Jiu suferă dintr-un calcul greşit al şefilor săi. Că n-are rost autofinanţarea, câtă vreme banii publici vin necondiţionat

În urma insolvenţei, salariile fotbaliştilor de la Pandurii au fost reduse până la 1.000 de euro. „În condiţiile astea nu se mai poate”, a exclamat antrenorul Petre Grigoraş, în presa locală. Nu se mai putea demult. Să ţii boieri dând afară mineri.

În astfel de situaţii, cluburile au la îndemână soluţia clasică de avarie: lotul de tineret. Grigoraş a recunoscut că pe juniori „îi poţi plăti cu 100 de euro pe lună”. Plus bomboane şi încurajări. Pe scut sau cu scut, echipa încheie campionatul, scapă de penalizări. Numai că fotbalul juvenil de la Pandurii o duce şi mai prost decât fotbalul profesionist.

Şi-au pus viitorul în ghips
Centrului de copii şi juniori, inaugurat acum trei ani, i s-a schimbat destinaţia. Terenul sintetic a fost demontat. Antrenamentele se desfăşoară în afara oraşului, vestiarele se află la o şcoală din Târgu-Jiu, scrie Pandurul.ro. Micii fotbalişti au fost evacuaţi din academie. Pe hârtie, rămân 3 milioane de euro, investiţie în centru. În realitate, de banii aceia beneficiază jucătorii de la echipa mare, în cel mai bun caz.

Copiii care ar trebui să fie chemaţi la oastea lui Grigoraş îşi rup picioarele pe terenuri denivelate, conform Gorjexclusiv.ro. La condiţiile în care se antrenează, ar trebui să primească şi spor de carieră. Când alocă bani pentru Pandurii, Consiliul Local Tg. Jiu şi Consiliul Judeţean Gorj ar trebui să precizeze, în evidenţele lor contabile: fonduri pentru descurajarea practicării sportului. Să fie ei acoperiţi cu acte.

CE Oltenia, marele tutore al Pandurilor, şi-a oprit finanţarea acum câteva luni. Agonia Complexului a scuturat, cu o întârziere de câţiva ani, şi panaşul fotbalistic. Jucătorii n-au exclamat „Aşa nu se mai poate” când salariile minerilor erau tăiate. Nu şi-au reziliat contractul, din solidaritate, anul trecut, când peste 2.000 de angajaţi ai CEO erau disponibilizaţi. La scara crizei din minerit, insolvenţa de la Pandurii nu pare un semn credibili că se apropie Apocalipsa. Apocalipsa a trecut. Unora li s-a terminat pâinea, altora, cozonacul.

Noroc bun la căpuşat
La sfârşitul lui septembrie, Corpul de Control al premierului le-a cerut şefilor CEO să explice cum au fost folosiţi banii daţi la clubul de fotbal. Au mai existat astfel de tentative de a elucida misterul finanţărilor de la Pandurii. Una dintre acestea a dus la trimiterea în judecată a fostei conduceri, Marin Condescu şi Viorel Temelescu, acuzaţi, printre altele, de spălare de bani şi delapidare.

Acum nu se mai poate. Impas previzibil. Mirarea e: cum de s-a putut? Iată ce trebuie clarificat, până nu şterge insolvenţa toate curiozităţile, cu buretele ei de neam prost. Da, e trist când o echipă de tradiţie se zbate de azi pe mâine. Dar comunitatea nu-şi poate reproşa nepăsarea. A finanţat echipa necondiţionat atâţia ani. La Târgu Jiu se construieşte un stadion nou, cu bani de la Guvern. Motorul economic al regiunii a sprijinit fotbalul fără să clipească. Minerii au dat bani de două ori, şi ca membri de sindicat, şi ca angajaţi ai CEO.

Dacă, în ciuda acestor contribuţii, echipa n-a reuşit să se desprindă de banul public şi să se autofinanţeze, din transferuri, din drepturi TV, înseamnă că şefii ei n-au dorit asta. Şi că, dincolo de paravanul sportiv, CS Pandurii a fost manevrată ca o firmă-căpuşă, după modelul celor prinse temeinic în cârca CEO.

„De aceea cerem ajutorul… Nu se mai poate doar cu promisiuni”, declara, prin august, un oficial al Pandurilor, la Radio Sport FM. Şefii clubului se formalizează, cerând explicit ajutorul. Ştiu că îl vor primi, mai devreme sau mai târziu, dintr-o parte sau din alta. Banii publici nu se termină niciodată. Nu există un fund al sacului, deşi ar trebui confecţionat, preventiv. Mai ales pentru cazurile paranormale, când minerii scot cărbunele, iar şefilor de club li se murdăresc mâinile.