Mahmurul de serviciu

Tamaş treaz, asta da, ar reprezenta o problemă pentru Steaua. Ar fi nevoie de alte explicaţii pentru paşii greşiţi ai echipei

„Adevărul despre Tamaş nu cred că este problema dumneavoastră”, a spus Reghecampf, la conferinţa dinaintea meciului cu Foresta. Care problemă? O fi văzut pe cineva încruntat şi a dedus că lumea se frământă, caută soluţii existenţiale pentru apărarea stelistă. Adevărul despre Tamaş se ştie. Se vede şi pe teren. E clar că omul bea ca să uite cum joacă restul echipei.

„M-aţi întrebat despre un jucător… Aţi pus întrebarea greşit”, a continuat tehnicianul Stelei, conform Dolce Sport. Corect. Trebuia să fie întrebat despre un antrenor. Despre cele şapte cărări ale tacticii şi despre marea mahmureală din cupele europene. Dar, dacă n-a fost întrebat, Reghecampf n-a răspuns.

A vorbit despre viaţa de fotbalist, despre provocările ei. „Un jucător are timp liber”. Uneori, timpul lui liber este tot timpul, chiar şi la meciuri. Alteori se limitează la antrenamente. „Nu cred că Tamaş este singurul om din România care se duce la restaurant”, a adăugat el. Sigur că nu. Se duc şi alţii. Dar, la un moment dat, mai şi pleacă de-acolo.

S-a umplut paharul discriminării
A doua zi după deplasarea la restaurant, fundaşul Stelei a lipsit de la şedinţa de pregătire. Conservator, Mirel Rădoi n-a avut răbdare cu asemenea hobby-uri. În vară, chiar şi Reghecampf punea condiţii. Tamaş are timpul lui liber, dar „să fie la program”. Acum a devenit mai tolerant. Are pretenţii doar de la reporteri, să pună întrebări juste şi punctuale.

Patronul Becali vrea să ia măsuri, „să liniştească echipa”, „să nu creadă cumva şi alţii că la Steaua se face aşa ceva”. Că se discriminează, adică. N-au toţi voie să doarmă până la prânz. Dacă se supără şi desfac şampania cea bună, pusă deoparte de anul trecut, pentru câştigarea titlului? Şi asta încă n-ar fi nimic, dar, după ce s-ar îmbăta, ar fi doar beţivi şi atât. Nu beţivi care joacă fotbal. Iar descoperirea asta le-ar afecta un pic moralul.

Cine-a pus stadionu-n drum?
Adevărul despre Tamaş e că n-are concurenţă pe post. Şi nu pentru că fundaşu-i ca vinul. Dar şefii clubului s-au concentrat mai mult pe vândut decât pe cumpărat. Abia după ce l-au văzut clătinându-se, în înregistrarea video, au realizat: „Nu putem sta în Tamaş”. Nici măcar Tamaş nu poate sta în Tamaş, dacă nu se sprijină de un perete, respectiv, de minge, când e pe teren.

Cam târziu pentru o astfel de revelaţie. Până la următoarea perioadă de mercato, se încheie grupele Europa League. Ei, şi ce? Oricât de acri ar fi strugurii, bonusul de la UEFA tot vine.

La tristeţea din jocul Stelei, bine că există măcar un jucător binedispus, cu chef, un petrecăreţ, să mai destindă atmosfera, să descreţească frunţile suporterilor. Becali vrea să-l exorcizeze c-o amendă, să scoată „demonii din el”, o dată cu banii, care se ştie ochiul cui sunt. Ar fi încercat cu apă sfinţită, dar exista riscul s-o dea de duşcă.

Reghecampf îl anunţă pe Tamaş titular la următorul meci, cu Iaşi. Câtă vreme zeama de varză nu intră pe lista substanţelor interzise, n-are niciun motiv să-l excludă din lot. Toate sunt cum ar trebui să fie, în grafic. Numărul de pahare, de damigene, de oi negre. Jucătorii fac ce vor în timpul lor liber, şpriţuri, cocteiluri. Cos la gherghef, rezolvă integrame.

Au deplină libertate de mişcare. Pot merge în zig-zag sau şerpuit, luând curbele foarte larg. Pot parca lateral, cu cotul în geam, în orice scări de bloc. Câtă vreme traseul lor include, printre alte opriri, şi stadionul, la ora meciului, înseamnă că au curaj. Iar echipa e pe drumul bun. Sau, dacă nu, e pe-aproape, pe unul dintre ele.