Golul calificării la Eurovision

Abonată direct la bugetul de stat, TVR nu se va mai uita la preţul transmisiunilor sportive, fie ele din Rio sau din Teleorman

Să revedem faza cu ochii minţii, dincolo de vălul nostalgiei lui „Fraţilor, am învins”. Liviu Dragnea se demarchează de procurori şi primeşte la mijlocul terenului. Şi-o potriveşte pe şiret, driblează o taxă, două, 102. Trimite cu efect populist. 225 parlamentari plutesc în careu. Ce meleu de aleşi! Un popor de daltonişti să fim şi tot n-am desluşi culorile echipamentului, cine-i de stânga, cine-i de dreapta.

Ai, n-ai puterea, tragi la poartă
Dragnea le-a făcut partidelor o propunere en-gros pe care n-o puteau refuza de dragul taxei radio-TV sau al libertăţii de exprimare. Important e să punctezi la imagine. Balonul şterge ordinea de zi, apoi e şutat din plen pe spaţiul porţii de la Cotroceni. Observând mingea care vine spre el, preşedintele Iohannis se consideră informat. Adept al temporizării, îşi pune mănuşile. Le trage peste urechi, să nu-l incomodeze. Trebuie să revedem faza, derulată cu acceleratorul, să ne lămurim unde-a plonjat, simţindu-se obligat.

Cert e că strategii de campanie au nimerit schimbările. Iese taxa radio-TV, intră ajutoarele de la Guvern pentru TVR. Dragnea devine artizanul golului care ne duce la Eurovision. Am evitat barajul cu EBU şi preselecţiile la domiciliul primarului suspendat din Baia-Mare. Am scăpat de emoţii în preliminariile drepturilor TV pentru marile competiţii sportive. Şefii SRTV pot sta liniştiţi, la locurile lor business class, nu la gura de metrou de la Victoriei, cântând tangouri celebre la vuvuzea.

Vom prinde toate turneele finale, toate JO la postul naţional. Vom beneficia în exclusivitate de Cupa Teleormanul şi de alte recipiente de voturi din teritoriu. Nu mai ratăm finale de colecţie, cum a fost cea de anul acesta, între Voinţa Saelele şi Rapid Buzescu. Meciul, ca meciul, dar prezenţa lui Dragnea la festivitatea de premiere a fost nepreţuită pentru oficialii FRF.

În schimbul distracţiei, nu plătim nimic. Dar trebuie să fim fair-play şi să renunţăm la unele aspecte, pe care oricum nu ni le permiteam. Sănătate, educaţie, cultură. Renunţăm la „Cuminţenia Pământului”. Redundantă, de altfel, de vreme ce avem ştirile de la postul public şi mira.

Comentatorii, mai buni după pauză
Nu mai aşteptăm un deceniu să fie plătite cele 40 de milioane de euro, datoriile TVR la bugetul de stat. Există o soluţie mai rapidă, care presupune un burete de 2 lei. Sau filantropia de tip FRF, patentată de Răzvan Burleanu. În contul datoriei la stat, apar şefii statului în prime-time. Dacă nici ăsta nu-i mecenat audiovizual, atunci nimic nu e.

Vom avea, aşadar, o televiziune naţională care nu se zgârceşte cu transmisiunile sportive. Pe lângă cantitate, va furniza şi comentarii de calitate. „Întuneric bocnă, dar nu ca la urnele din comuna Ploşca”, „Gol de generic, la fel ca domnul Dragnea”, „Fotbaliştii şi-au dorit mai mult victoria, dar la fel de mult ca domnul Dragnea”, „Filosofia domnului Dragnea e ca după ce pierde mingea în instanţă tot el să o recupereze”, „N-a fost henţ pe telefonul mobil. A fost Mâna lui Dragnea”.

Invitat în studio, domnul Vasile Dâncu va decripta comentariile. Pe baza unor sondaje la ieşirea de la vestiarele Executivului, va face previziuni despre ce vom auzi de la microfon în a doua repriză. Pentru că sociologia e în toate. Nu mai surprinde pe nimeni amestecul sociologicului în sport, mai ales în fotbal.

Să luăm aminte, aşadar, la operaţiunea legislativă „Călcaţi-i pe prompter!”.  Un număr de mare iluzionism. Taxa radio-TV a dispărut din abonamentul la electricitate şi a apărut în abonamentul la ANAF. Practic, Dragnea a arestat mingea din jocul democratic şi a ascuns-o în jobenul de stat, să nu bată la ochi dacă se mai rotunjeşte un pic. Focu’ la noi!

O mică scăpare are tactica doiarului cu suspendare. Taxa nu trebuia eliminată de tot, trebuia exilată. Să se aplice doar românilor din străinătate. Bineînţeles că n-ar fi plătit-o, ceea ce demonstra teoria lui Dragnea, că sunt „fantome”.