Şi-au votat primă de mercato

În loc să-şi dezvolte secţiile de copii şi juniori, cluburile din Liga 1 o pot lua pe scurtătură: să dea Federaţiei procente din transferuri

Este pentru a doua oară în doi ani când FRF meştereşte la regulamentul de licenţiere. Un ritm pe care l-a impus preşedintele Burleanu, imediat după instalare: „Sunt foarte ferm, nu vom schimba nimic”. În esenţă, are dreptate.

Actualele modificări se aplică abia din sezonul următor. Iar scadenţa prevederii privind cei zece la sută din transferuri, investiţi la juniori, vine prin 2020. Timp în care caietul cu buburuze depunctate al domnului Duru va suporta şi alte metamorfoze. Până devine fluturaş A5, numai bun pentru cutiile poştale din Liga 1.

Criteriile trec, insolvenţa rămâne
În toamna lui 2014, noua conducere FRF a îndulcit criteriul financiar. Echipele cu datorii nu mai retrogradau. Să nu cumva să existe mai multe competiţii decât competitori. După marea relaxare, care n-a făcut decât să tergiverseze fundul sacului, Federaţia pronostichează marea concentrare pe batiste şi unghii. Vorbeşte despre pragul de rentabilitate din regulamentul UEFA. Dar nu pomeneşte nimic despre cum e abordată insolvenţa în noul manual de licenţiere. Va fi considerată drept o abatere acceptabilă? Va fi penalizată? Cum?

Vom vedea. Federaţia n-a anunţat decât c-o face pe poliţistul cel rău, gata să-şi aresteze şi gogoşile. Şi pe poliţistul de grădiniţă, care obligă echipele să investească în fotbalul juvenil. Nu le-a obligat să aibă grupe de copii şi juniori la toate categoriile de vârstă. Asta ar fi fost greu de implementat, deşi domnul Argăseală şi colegii de comitet şi-ar fi dat „yes”-ul. Nu puteai să verifici aplicarea regulii. Să numeri antrenori invizibili şi cantonamente imateriale.

Zece la sută abur
Îi pune, în schimb, pe şefii de cluburi să dea 10 la sută din încasările din transferuri pe dezvoltarea pepinierei proprii. Dacă nu vor sau n-au pepinieră, „zece la sută din suma de transfer se constituie în sursă de venit pentru FRF”, spune Burleanu. A netezit porumbelul, adăugând că Federaţia are „obligativitatea” să distribuie acest venit spre cluburi, în funcţie de cantitatea de juniori. Complicat, nu? Dă cu algoritm.

De fapt, era clar din prima. Federaţia încasează bani din transferuri. Preşedintele FRF aminteşte de Legea sportului, 69 / 2000. Dar respectivul articol 71 lasă perceperea lui zece la sută la alegerea federaţiilor. Iar FRF nu are de ales. Trebuie să respecte regulamentele FIFA şi UEFA, care-i interzic să încaseze bani din transferuri.

E motivul pentru care FRF a renunţat la cei 50 la sută din preţul de transfer al jucătorilor din centrele sale de excelenţă. Nu întâmplător, compensaţiile de formare, promovare şi solidaritate sunt achitate în contul cluburilor. Nu întâi în contul FRF, deşi lui Burleanu asta i se pare varianta cea mai sigură. În loc să-i ţină la saltea, în bănci elveţiene, şi Nyon al Glanetaşului ar trebui să-şi depună economiile la FRF. Ar scăpa de griji. Cel puţin pentru o zi, două, până se întruneşte CEx să-şi acorde prime de performanţă.

Federaţia scăpată de sub control
„FRF vine să asigure un control strict”, afirmă Burleanu. Strict să fie. Până spune chitanţierul şi laptele supt de la stat. Dar, la sfârşit, cine controlează Federaţia? Cine verifică unde se duc când se duc banii pentru juniori?

După ce s-a crezut Parchet, anchetând blaturi pe baza dovezilor aduse de inculpaţi, Federaţia se crede Fisc. Că rolul de Napoleon s-a adjudecat. Dacă e să maimuţărim licenţierea UEFA, să nu facem treabă de mântuială. Să umble supercontrolorul FRF şi la criteriile de personal şi administrative, să impună un medic angajat permanent la club. Iar dacă nu, clubul să dea un salariu de infirmier rezident în contul Federaţiei. Pentru achiziţionarea de defibrilatoare, tomografe, roboţi chirurgicali şi frecţii.

Licenţa UEFA pretinde doar un program de dezvoltare a sectorului de juniori. Nu gestionează încasările Barcelonei din transferuri. O naivitate de care FRF probabil râde de se cutremură. Fotbalul nostru e iarăşi cu un pas înaintea fotbalului european. Un pas în ofsaid, dar ne mişcăm, ne mişcăm.