Procesul secolului
În Liga 1, a apărut un nou tip de scenariu: fotbaliştii suspectează că unii îi suspectează de blat

Peste 90 la sută din sponsorizările Transgaz Mediaş merg la clubul Gaz Metan. Cele câteva procente rămase ajung la sănătate, educaţie şi cultură, nu neapărat în ordinea asta. Această generozitate îi responsabilizează pe fotbalişti din cale-afară. La meciul cu Steaua, fundaşul Valentin Creţu s-a simţit dator să acorde şi servicii medicale. I-a aranjat puţin oasele lui Adi Popa, venit la consultaţie în careu.
Gabi Balint a comentat faultul la TV, lansând ipoteza unui posibil caz de malpraxis fotbalistic: „Mă duce cu gândul să-l acuz de intenţie. Parcă şi-a dorit să facă penalty”. Comentariul n-a rămas fără urmări. Jucătorul de la Gaz Metan şi-a luat în serios şi rolul de educator şi l-a disciplinat pe Balint. A anunţat că nu-şi va lăsa „nereperată” onoarea de traumatolog. „Nu se poate să te joci aşa cu cuvintele!”, a spus el. Păi, nu? Cuvintele sunt vorbe, nu tendoane.
Intenţie de compliment
„Am şi vorbit cu un avocat azi, să-l dau în judecată pe Balint. Dar mi-a zis avocatul că e greu de câştigat procesul pe declaraţia pe care a făcut-o el”, a adăugat Creţu. Nu numai avocaţii, chiar şi parlamentarii i-ar fi spus acelaşi lucru. Declaraţia lui Balint poate fi utilizată cu succes ca text de lege. Ca probă la tribunal e mult prea alunecoasă.
Între noi fie vorba, dar strict între noi, nu cumva să ne trezim cu vreo citaţie pe conducta de gaz!, la faza respectivă, Valentin Creţu n-a procedat cu intenţie. A procedat în stilul lui. Aşa se joacă el cu şansele echipei sale. În primăvară, Vasile Miriuţă l-a adus la Energie Cottbus, unde era antrenor. În 12 meciuri, Creţu s-a pus pe strâns galbene, până a văzut roşu. Şi-a lăsat echipa în inferioritate numerică o repriză întreagă. Iar în liga a treia germană, nu te bate gândul să-l acuzi decât de intenţia de a se face remarcat.
Într-un fel, Balint a fost blând. Aproape i-a făcut un compliment, îndoindu-se că asta ar fi valoarea lui Creţu. Că un fundaş de Liga 1, acest focar de sănătate, educaţie, cultură, agricultură, mai puţin de politică, înţelege jocul aşa cum înţelegea Trăsnea gramatica.
Doctorul de scenarii
„Creţu e un copil”, a replicat Balint, citat de „Libertatea”. Un „copil” care, la 27 de ani, a găsit scurtătura spre consacrare: să-l dea în judecată pe marcatorul din meciul cu Argentina. E şi ăsta un obiectiv turistic. „A jucat Balint fotbal… Bine, dar poate pe vremea lui aşa era, se făceau blaturi atunci când juca el”, a declarat „copilul”. După vara lui ’90, vara lui ’94 şi celelalte veri, fotbalul nostru a ajuns în iarna parodiei, ca să cităm din modernii ruşi. Scara valorilor s-a întors cu miştoul în sus. Dar asta nu e o noutate. Fotbalişti ca Valentin Creţu, care-şi consumă toată modestia pe teren, am mai văzut, am mai auzit, deşi, pe loc, nu ne vine niciun nume în minte.
Nou e tiparul ăsta de suspiciune. Oamenii de fotbal s-au săturat să fie arătaţi cu degetul. Au preluat controlul. Arată şi ei cu degetul spre public. Îl suspectează că-i suspectează. Azi se supără un jucător după o afirmaţie făcută la TV. Mâine, un arbitru opreşte meciul şi îşi sună avocatul, pentru că un spectator s-a uitat urât la el. Poimâine, fotbaliştii îşi vor acuza en gros suporterii că au avut intenţia de a privi meciul. Ia să se uite în altă parte!
Şefii de cluburi nu mai anunţă vertiginos că „ştiu cu cine, ştiu unde, ştiu cât”. FRF şi LPF nu mai agită nicio coadă de mătură pe frontul salubrizării campionatului. Cu cât ei se fac că e curat, cu atât fotbalul nostru e mai surprinzător. Dar nu doar din cauza asta s-au perpetuat bănuielile, de la o etapă la alta. Mai degrabă, scenarita suplineşte suspansul care lipseşte.
Şi-acum vine Creţu şi vrea să interzică şi distracţia asta! Să extragă, ca un chirurg pionier, scenariile, cu tot cu umbrele lor, din gândul privitorilor. E vremea lui, nu a lui Balint. Aşa vrea el. Să audă doar părerile specialiştilor, după meciuri. În cazul lui, părerile ortopezilor.