Un refuz de zece

La aşa susţinere a politicienilor pentru gimnastică, aşa răspuns. Cătălina Ponor n-a făcut pasul afară din covor, pe listele de partid

Să nu vă miraţi dacă o să vă vedeţi poza pe afişe electorale şi numele pe listele de candidaţi la parlamentare. Criza de personal e mare. Partidele te recrutează cu tot cu platfus. După metoda „piciorul în uşă, mâna pe medalii”, conducerea PSD Constanţa dădea drept sigură candidatura Cătălinei Ponor. „O certitudine sută la sută”, anunţa deputatul Titus Dobre Jr., strateg dintr-o păstaie. De fapt, era vorba de o simplă propunere, la care gimnasta urma să dea un răspuns, în câteva zile. „Răspunsul meu a fost… NU”, a scris Ponor pe Facebook, după metoda „uşa-n nas”.

Meseria de mascotă
Într-un interviu pentru News.ro, sportiva a declarat că nu va face politică, „nu e pentru mine”. „Se spune că e o meserie murdară”, a adăugat ea, precizând că se referă la politica românească. „Dacă eram într-o ţară civilizată, cu politică normală, probabil merita să o fac”. Să-i spună asta şi lui Gari Kasparov, că nu merită să stea în opoziţie. Cât despre politica de la noi, încă n-a devenit o meserie. Cu puţine excepţii, e doar o metodă de privatizare a contractelor cu statul.

Ponor îşi cunoaşte greutatea exactă a medaliilor. Nu s-a iluzionat că ar putea face mai mult pentru sportul românesc dacă iese din sala de antrenament. Şi îşi ia job part-time, ca urs în caravana partidului. A evitat capcana unde şi-au prins laurii atâţia campioni, care-au crezut că rolul de mascotă la Baroniadă e mijlocul, nu scopul.

Înoată şi în albia politicii
Spre deosebire de Ponor, Răzvan Florea a ales să candideze la ultimele locale pe listele PSD. Cu câteva zile înainte de alegeri, scrie presa constănţeană, clubul sportiv deţinut de fostul înotător a primit o finanţare nerambursabilă de la Primăria controlată de colegii săi de doctrină. Nici nu se încheiase numărătoarea voturilor, că Florea, candidatul-trofeu, a şi schimbat ceva în bine în sportul românesc, pe porţiunea restrânsă a propriului business. Vorba lui Ponor, într-o ţară civilizată, cu politică normală, clubul lui Florea prospera şi fără trocul electoral.

De asemenea, într-o astfel de ţară, sala polivalentă a Clubului Sportiv Şcolar nr. 1 din Constanţa, începută în 2009, cu termen de execuţie opt luni, ar fi fost terminată până azi. Iar gimnastele junioare nu s-ar fi antrenat într-o sală veche din 1975. Sau în alte săli din oraş, administrate de alt minister. „Statul plăteşte chirie la stat. Avem unele restanţe”, a explicat directorul adjunct al CSS1, în Ziua de Constanţa.

Gimnastică, în vreme de baroni
Cei 800 de copii care învaţă şi se antrenează la CSS1 i-ar da dreptate Cătălinei Ponor. Politica de la noi este o meserie murdară. Mizerie de şantier, de la un capăt la altul. Un strat geologic de moloz, un strat de lături. Polivalenta abandonată ar trebui declarată monument al artei faraonice transpartinice. Piramida fără Sfârşit. Cum ar putea Ponor să ducă la capăt ceea ce n-au izbutit zeci de politicieni de meserie sau de dinastie?

La scară naţională, toate fraternizările dintre gimnastică şi politică au dat randament la urnă, nu pe bârnă. Sportul-regină a rămas fără aparate în săli, fără antrenori şi fără medalii la JO. I-a avut pe Mariana Bitang şi Octavian Bellu consilieri prezidenţiali, gimnastele au apărut la TV lângă premierul Ponta. La ce bun? Candidatura Cătălinei Ponor ar fi demonstrat, o dată în plus, neputinţa sportivului de performanţă în faţa politicienilor de anduranţă. Parlamentul e pentru fostele glorii care n-au unde să poarte uniforma. Ca Ilie Năstase, revoltat de meserie contra tarifelor de la bufetul Senatului. Dincolo, la Camera Deputaţilor, imunitatea era mai ieftină.