Şurubul în pâine

"Tricolorii" apreciază munca lui Daum. Cum altfel? Îi plimbă cu o maşină în limba germană, dotată cu schimbător de mentalităţi

„Băieţii au făcut un joc bun, mai puţin rezultatul”. În engleză, concluzia selecţionerului Daum suna rezonabil. În română, sună familiar. Am jucat ca niciodată, am uitat ca-ntotdeauna că meciul are 90 de minute plus unul. Piesele erau toate la locul lor, mai puţin motorul. Chiar şi cu un neamţ pe bancă, „naţionala” a rămas o maşină de perle. Acum, şi de perle mecanice.

Şeful FRF a contribuit şi el, cu remarca: „Toţi marii fotbalişti au ratat penalty-uri pe final”. Logic. Altfel n-ar fi cu adevărat mari, ar fi nişte simpli ratangii. De asemenea, toţi marii lideri îşi dau primă de performanţă, altfel n-ar fi lideri.

Mentalitatea, după Moţi
Jucătorii au lansat şi ei partea lor de proverbe, după remiza cu Muntenegru. Cosmin Moţi a povestit ce s-a întâmplat la vestiare în pauză: „Daum a schimbat mentalitatea”. Nici mai mult, nici mai puţin. „Sunt metode moderne de lucru şi e normal să vezi ce ai făcut bine şi mai puţin bine”. Până acum, „tricolorii” au orbecăit. Antrenorii le comunicau doar ce-au făcut rău.

Înainte de a ne strădui să ne imaginăm cum poate fi schimbată mentalitatea în 15 minute, trebuie stabilit ce înţeleg fotbaliştii români prin acest cuvânt-umbrelă. Ce e mentalitatea pentru Moţi? „Că-z doar nu iaşte vrun lucru mare”, vorba pedagogului de şcoală nouă. Pare a fi un accesoriu rapid dispensabil, în genul şosetelor sau al jambierelor.

De fapt, în felul lui, fundaşul lui Ludogoreţ şi-a exprimat plăcuta surprindere că selecţionerul a comunicat cu ei. Le-a spus fiecăruia unde a greşit. Şi-a făcut, adică, meseria de antrenor. Prin „mentalitate”, Moţi a vrut să spună „normalitate”. Până acum, în pauze, se lăsa bezna la vestiare.

Daum nu şi-a propus să schimbe mentalitatea, nici într-un sfert de oră, nici în doi ani. Ca dovadă, printre diversele posturi din staff-ul său, nu se află niciun post de analist mentalist. Se află, în schimb, un post de analist video, în care şi-a propus fiul. Semn că e mai dispus să se adapteze el la mentalitatea băştinaşă decât s-o schimbe.

Sindicatul meşterilor Manole
Obiectivul selecţionerului e să schimbe jocul „naţionalei”. Cum va proceda, îl priveşte. Prin metode moderne, ca vorbirea, sau prin mijloace tradiţionale, ca evlavia sau ca poarta-n casă, câtă vreme are rezultate, nu i se poate reproşa nimic. Nu e nevoie să facă spectacol. E deja asigurat de venirea unui străin la „naţională”. Lumea fotbalului autohton a avut o reacţie chimică de respingere, ca borşul în care pui bicarbonat. S-a lăsat cu spumă şi cu mici bule înţepătoare.

„Echipă lentă”, „torţionar”, „n-am verticalizat”, „n-am făcut presing”. Meşterii Manole i-au dărâmat arhitecturile tactice de cum a urcat în avionul spre Bucureşti. Vocile din Liga 1 nu se mai plâng că n-ai cu cine. Se plâng că au găsit un şurub în pâine. Exaltă valoarea jucătorilor români, „ucigaşi”, valori de talie mondială, cel puţin. Daum „nu-i înţelege ce pot”.

Ascultând cum se răsfaţă acidul în paharul cu apă, după meciul de la Cluj, nu poţi să nu te gândeşti că Iordănescu a scăpat ca prin minune. Că Piţurcă a avut noroc cu autocarul. Sau or fi fost lăsaţi în pace pe motiv că nu sunt nemţi. Nu te poţi aştepta de la ei să umble cu şublerul şi alte superstiţii după ureche.
Ceea ce ignoră fan clubul lui Gică Contra e rezistenţa lui Daum la critici. A probat că e bun încasator, în scandalul cu testul firului de păr. Poţi să-l cerţi până face bătături pe obraz şi tot o ţine pe-a lui. Slabe şanse să se lase „debulosat” de standardele uşor iritabile din fotbalul nostru.

Până se dispută „cele 9 finale” din preliminarii, ne vom lămuri unde e veriga falsă, sub care capotă. Lucru aproape sigur, niciun mare fotbalist n-a fost redus de antrenor la nivelul unui talent de judeţ. Şi niciun mare antrenor n-a fost împiedicat să construiască echipe de povara traducerii din română în română.