Steaua lui Stanciu
Golurile de pe "uliţa cehă" ţin fotbalul românesc în Europa

Sparta a jucat o fabulă despre fotbalul est-european, mereu flămând, cu proiecte de la un prânz la altul. Aşa arată o echipă care vine cu nemiluita. Ca umbra arţăgoasă a unei sfert-finaliste din Europa League.
Şi roş-albaştrii, dar oare se mai numesc aşa?, au plătit în umilinţe şi ghinioane inexplicabile pentru astfel de greşeli. Nu şi de data asta. Echipa lui Reghecampf şi-a văzut de drum spre grupele Champions League. Cu un plus de siguranţă, pe gazonul de acasă, a continuat jocul bun, perseverent în ofensivă, din tur.
Apărarea stelistă, dar oare se mai numeşte aşa?, şi-a dezmorţit mai greu stângul de lut. Dar atacul, cu Hamroun în rol de poliţist bun, a funcţionat la cote entuziasmante. Iar Sparta şi-a făcut singură viaţa grea, în stil românesc. Peste toate, Stanciu şi-a făcut numărul spectaculos de poliţist rău. Răutatea de prădător, care s-a întrevăzut la „naţională” şi a pâlpâit la Steaua în campionatul trecut, s-a revărsat în poarta lui Bicik. Stanciu e adevăratul „bad boy”, durul echipei. Fotbalistul.
Într-o vară care a început trist şi continua jalnic în cupele europene, fotbalul nostru primeşte, în sfârşit, o veste bună. O gură de aer. Respiră. Asta e important, pe secetă. Sau cum se numeşte acum, insolvenţă.