Modelul german cu defect

Renegat în Bundesliga, dar adaptat la Turcia, Daum are o calitate care le lipseşte antrenorilor români: ţine la păruială

După alergătura prin mall-ul fotbalului occidental, shoppingul de selecţioner s-a încheiat abrupt, în faţa coşului cu solduri. Conducerea FRF a constatat că n-are de unde să plătească „un salariu competitiv”, ca federaţiile bogate. Chiar n-are de unde, după ce a încasat 650.000 de euro, net, prime anticoncurenţiale.

Pupat banca Mannschaft
Şefii FRF s-au zgâit ce s-au zgâit la vitrinele de firmă, până au ajuns la Christoph Daum. Design german cu defect, la preţ redus. Are ştaiful avariat după scandalul legat de consumul de droguri. Dar dacă îl ambalezi frumos nici nu se observă, pare abia scos din uzina DFB.

Numai cocaina mai lipsea din palmaresul băncii tehnice a „naţionalei”. În ultimii ani, au stat acolo jucători de table şi de poker, condamnaţi penal pentru favorizarea infractorului şi generali favorizaţi de politicieni anchetaţi penal. E un progres, să recunoaştem, să găseşti un antrenor mai controversat decât Piţurcă şi Iordănescu la un loc. Şi nu tocmai controversele lipseau de la „naţională”. După un iconofil, aşadar, vine la rând un iconoclast, care şi-a distrus posterul deja lipit în dreptul băncii Germaniei.

Cocaină, coafura rezistă
Daum e un antrenor cu experienţă. Muncitor, talentat, inovator chiar, îşi pune jucătorii să meargă pe sticlă pisată şi are psihiatri în staff. Charismatic. Dar nu s-a adaptat la exigenţele fotbalului german. N-a picat examenele din teren, a picat proba de caracter. Dacă ar fi recunoscut că a consumat cocaină, scandalul nu s-ar fi întins peste şase luni. Nu l-ar fi transformat, timp de mulţi ani, într-o persoană nefrecventabilă pentru Bundesliga.

Dar Daum a negat, a negat şi iar a negat. A solicitat să-i fie testat părul. Săptămâni la rând, podoaba lui capilară a ţinut prima pagină, cu poză mai mare decât posesorul ei. Rezultatul testului a fost pozitiv, Daum a continuat să nege. A plecat în SUA, să facă alt test, pe banii lui. Rezultatul a fost neconcludent. Apoi Daum a negat că părul testat în Germania ar fi al lui şi a cerut testarea ADN a firului. Abia în ianuarie 2001, pentru a evita un proces, Daum a recunoscut: „Am luat cocaină, dar numai în cadru privat”.

Preţul minciunilor albe
În urma scandalului, în care grupul de interese de la Bayern Munchen, cu Uli Hoeness în frunte, a turnat fixativ pe foc, Daum a pierdut numirea în fruntea Mannschaft. A fost concediat de Bayer Leverkusen şi n-a mai antrenat timp de şase ani în campionatul Germaniei. Când s-a întors, a pornit de jos, preluând FC Koln din divizia a doua. A antrenat câteva luni şi Eintracht Frankfurt, în 2011.

Eticheta de refuzat a rămas pe CV-ul său, deşi au trecut 16 ani de la epopeea părului care a traversat Atlanticul. Şi nu doar detaliile biografice sulfuroase, orgiile cu prostituate şi consumul de droguri, i-au afectat antrenorului Daum cariera. Cât maniera în care omul Daum a reacţionat la acuzaţii. Felul în care a încercat să păcălească DFB-ul, opinia publică şi pe el însuşi că drogurile nu lasă urme.

La „naţionala” României, merge şi aşa. Nu se mai caută demult un etalon de moralitate. Se caută „adaptabilitatea”. Şi a fost găsită, în persoana unui neamţ perfect integrat în Turcia, unde a şi cucerit cele mai multe trofee. Daum nu era primul pe lista lui Burleanu şi nici România nu e prima pe lista antrenorului neamţ. Pentru ambele părţi, ar fi vorba de o soluţie de compromis. Nu-i exclus să se dovedească, în timp, o soluţie de succes.

Dar cu Daum pe bancă şi cu implementările pe raft, nu înseamnă, nici pe departe, că fotbalul românesc se reorganizează după model german. Înseamnă că FRF şi-a îmbogăţit colecţia de suveniruri tehnico-tactice. După pieptenele lui Iordănescu, a făcut rost şi de un scalp nemţesc, la preţ de chilipir.