Dopajul cu patriotism

Şeful COSR insistă ca Halep să meargă la Rio, să nu umble steagul de unul singur

„Un ţânţar nu te poate da la o parte de la câştigarea unei medalii atât de importante”. Aşa a comentat şeful COSR ipoteza absenţei Simonei Halep de la JO de la Rio. Avertismentele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, avertismentele medicilor din Brazilia, avertismentele organizatorilor nu te pot da la o parte de la câştigarea unei medalii. Şi apoi, a precizat Alin Petrache, „vom fi la sfârşitul toamnei, începutul iernii în Brazilia”.

„Sunt foarte îngrijorată. Trebuie să am grijă de corpul meu”, spusese Halep despre participarea la turneul olimpic. A adăugat că va discuta din nou cu doctorii, în legătură cu celebrul virus, după turneul de la Wimbledon.

Un mic sacrificiu pentru ţară

Dar nu e vorba doar despre riscurile legate de Zika. E vorba despre efort, despre oboseală. Simonei i se cere să-şi rupă din program, să se sacrifice, de fapt, pentru ţară. Poate că de data asta, măcar, ar trebui ca şi ţara să se sacrifice pentru ea şi să dea la o parte obiectivul unei medalii olimpice la tenisul feminin.

COSR şi Federaţia Română de Tenis au mai mult de câştigat decât Halep, dacă jucătoarea decide să meargă la Rio. Nu doar pe plan financiar, deşi e o discuţie şi asta. O medalie olimpică de aur e răsplătită de statul român cu 70.000 de euro. Calificarea în „sferturi” la Wimbledon aduce în jur de 300.000 de euro. Plus puncte WTA. Sportul românesc nu şi-a permis niciodată o sportivă ca Simona, nici la începutul carierei, când Federaţia n-avea de unde să-i achite cheltuielile de deplasare şi participare la turnee. Şi o lăsa să folosească baza de pregătire contra cost, dacă nu se antrena pentru Fed Cup. Cu atât mai puţin îşi permite acum să-i aconteze performanţele.

Problema cu patriotismul pe care-l invocă şeful COSR e că, în cazuri precum cel al Simonei, are un singur sens, dinspre sportiv spre patrie. Nu şi invers. „Halep ar trebui să se gândească la partea naţională, să facă un pas spre echipa naţională”, o îndemna domnul Petrache, anul trecut. I-a oferit drept motivaţie rolul de stegar al României la Rio. Acum îşi reia predica despre iubirea de moşie, care e un zid în care ricoşează chiar şi ţânţarii „de talia celui Zika”.

De fapt, domnul Petrache are o grijă mai arzătoare decât aceea de a găsi pe cineva care să poarte drapelul la JO. Trebuie să se asigure că, după drapel, are cine să se încoloneze şi să facă din mână spre cuplul prezidenţial din loja oficială. Nu ţânţarul care-o bâzâie pe Simona e treaba şefului COSR, ci armăsarul Meldonium, care zburdă prin lotul de sportivi români calificaţi la JO.

Performanţe de excreţie

La primul caz, din atletism, domnul Petrache a atras atenţia asupra prezumţiei de nevinovăţie. La următoarele cazuri, a invocat „bâlbâiala WADA”. Apoi tot lotul olimpic de kaiac-canoe a fost depistat pozitiv. „O tragedie şi o veste dezarmantă”, a comentat vicepreşedintele olimpismului, Ioan Dobrescu. Apoi au mai picat testul patru atleţi. 12 sportivi, în total, cam a şasea parte din ce urma să trimitem la Rio.

Cu cât încep Jocurile mai repede, cu atât mai bine. O să avem cu cine defila. Domnul Petrache încă protestează faţă de metodele Agenţiei Mondiale Antidoping: „Trebuie calculat întâi timpul de excreţie al acelei substanţe”. Şi geograf, şi entomolog, şi anatomopatolog. Anotimpurile din Brazilia, glandele sudoripare şi rinichii luptă pentru delegaţia României.

COSR a gestionat cu mână moale cazurile de dopaj ca-n Estul sălbatic. A tăiat finanţarea sportivilor, dar tot nu poate garanta că la Rio n-o să avem parte de surprize cu trompă de Pinocchio din eprubetă. Pentru orice eventualitate, Halep ar trebui să poarte drapelul sub acoperire, să nu fie asociată cu farmacopeea sportului românesc.

Dacă tot se pricepe mai bine ca WADA şi OMS la boli şi la pastile, domnul Petrache ar trebui să-şi strângă oştenii din delegaţie. Şi să le spună adevărul-adevărat. Că Meldoniumul provoacă, pe lângă creşterea nasului, riduri şi celulită, la femei, iar la bărbaţi, disfuncţii erectile, chelie şi burtă.