Vor şi ei să bată pe cineva!

După ruşinea cu Albania, FRF ţinteşte sus şi foarte sus. Că mai jos n-are unde. Vrea să se acopere de glorie atacându-l pe Hagi

Când Hagi ne-a îndemnat „Să fim pozitivi!”, înaintea meciului cu Albania, a fost pentru ultima oară când am zâmbit, în legătură cu echipa naţională. Proverbele astea ale lui Hagi au fost folosite şi în clipurile publicitare a doi dintre sponsorii FRF. Zicătorile federalilor sunt prea adânci. Intimidezi clienţii. Nu vinzi nici îngheţată în Sahara cu ele.

Consilierii preşedintelui Burleanu, plătiţi la kilogramul de iniţiative loiale, se achită de fişa postului atacându-l pe Hagi, după înfrângerile „naţionalei”. Activitatea Federaţiei constă, de fapt, în a exploata legenda, în scop comercial şi a bârfi omul, în scop personal. Că Hagi e un „misogin recunoscut”, că e „un antrenor care a dat greş”, mai ales după Euro 2016.

În urma eşecului din Franţa, dezbaterea a escaladat, ca în scandalul de la Operă. Nu mai lipseşte decât vicepremierul Dâncu, să medieze între lebede şi trompete, pe Aria calomniei.

Implementarea nu-i ca fotbalul!

După ruşinea cu Albania, în loc să auzim scuzele FRF, se aude tot Hagi, răguşit, apărându-se de parcă era el în careu la golul lui Sadiku. „Eu sunt Gheorghe Hagi, liderul Generaţiei de Aur”. Ei, şi? Altceva? Du-te, dom-le, şi cântă la altă masă, nu ne mai ambeta digestia cu afronturile dumitale. Auzi, el e Gică Hagi! Poţi să fii şi nea Gicu de la Sculărie, dacă nu vii cu un tabelaş, o diagramă, ceva, pe cine interesează?

Deja e plictisitor. Atâta ştie din vremea când era jucător, atâta spune: implementarea balonului în poartă. Între timp, implementarea a progresat. Acum Hagi să tacă şi să ia notiţe despre implementarea sistemului de propagare a fumurilor, implementarea ciorbei în profesionism, a gunoiului sub preş, a banilor de la UEFA în propriul buzunar.

Fotbalul pe care-l gestionează Federaţia de azi e un sport alambicat. Şi Hagi, şi Generaţia de Aur sunt depăşiţi. Acum e timpul pentru Generaţia celor care i-au zis vreo două lui Hagi, de i-a ţinut minte. Unul dintre consilierii lui Burleanu îi reproşează Regelui lipsa de caracter. „Dragă Gică”, zice el, că doar nu era să-i zică domnule Gheorghe, Maiestate sau dragă colega.

Aşadar, „dragă Gică”, frazează consilierul, „se zice că la greu vezi caracterele. Aşa e în viaţă. Nu ştiu cum e în fotbal cu chestia asta”. Şi cu asta l-a închis. L-a trimis în meserie. „Dar am observat că la momente de criză toţi iau decizii capitale”. Iar unii, ca Iordănescu, nu iau nicio decizie. Dar care criză?

Caractere cu totul şi cu totul de aur

E vreo criză la „naţională”? Selecţionerul e în concediu. Burleanu analizează barajul cu Slovenia, ediţie de colecţie. Să-şi treacă timpul. Dramele Parisului, le-a citit pe toate. Şi dramele Lyonului.

Cât despre caracter, se vede pe federali că au, să dea lecţii şi la alţii. Nu li se vede obrazul de caracter, aşa de mult au. A crescut pe ei ca muşchii pe culturişti. Cu deosebire în momentele grele pentru ei sau pentru şefii lor, îşi umflă caracterul ca bodyguarzii la uşa cortului.

Băieţi ambiţioşi, strângători. Au propria lor versiune despre succes, nu le trebuie sugestiile unuia pe dinafara organigramei, ca Hagi. Din scamele agonisite de pe sacoul politicienilor, şi-au alcătuit funie şi s-au căţărat în post. Hagi n-are experienţa asta minuţioasă. El are bătături. Stă pe soclul lui de scaieţi, cuceriţi pe imaşurile dobrogene, vinde pufuleţi, să-şi crească copiii de la academie.

Ce ştie el? De ce se bagă unde fierbe oala cu crème de la crème du borş polivalent? N-are nicio şansă să fie înţeles, nici măcar tolerat. Riscă doar să fie tras de şireturi, până la nivelul coteţului cu termopane, care are întotdeauna, instinctiv, ultimul cuvânt: Cotcodac!