S-au premiat că au salarii

Cu guaşele de la UEFA, şeful FRF şi-a pictat o gogoaşă de primă cât a lui Sânmărtean

„Tricolorii” au fost premiaţi cu 200 de euro pentru fiecare minut jucat în campania de calificare la Euro 2016. Preşedintele FRF a luat şi el o primă, cât Sânmărtean: 90.000 de euro. Mai mult decât Adi Popa şi Rusescu la un loc. Echivalentul a cinci meciuri ca integralist la „naţională”.

În total, angajaţii Federaţiei încasează „650.000 de euro net”, pentru calificarea la turneul final. Aşa a hotărât Comitetul Executiv, cu o singură abţinere, a şefului LPF. „Net” implică existenţa unui „brut”. Aşadar, primele pe care şi le-au acordat federalii sunt impozabile. Prime obişnuite. Nu sunt, efectiv, prime de performanţă, pentru calificarea la competiţii continentale, scutite de taxe, conform noului Cod Fiscal.

Prime la fel ca Mircea Sandu
Prin urmare, din bonusul acordat de UEFA, şefii FRF n-au feliat pentru propria farfurie doar 650.000 de euro, au luat în jur de 780.000 de euro. Exact porţia pe care a încasat-o şi fosta conducere a FRF, pentru calificarea la Euro 2008. Răzvan Burleanu nu e de acord cu Mircea Sandu în multe privinţe. Dar asta nu înseamnă că nu-i apreciază operele utile, uleiurile pe pânză de fundul sacului, acuarelele pe grătar şi pastelurile pe ţambal.

De aceste prime, a explicat Burleanu, „vor beneficia toţi oamenii care au luat parte din primul până în ultimul moment la această campanie de calificare, de la doamna care stă aici în fiecare dimineaţă şi ne deschide uşa până la preşedintele federaţiei”. Ai spune că e aproape un act de justiţie socială, să iei banii bogaţilor de la UEFA şi să-i bagi în buzunarul tău. Femeia de serviciu, la fel ca şi pe vremea lui Mircea Sandu, serveşte drept alibi proletar pentru bonusurile aristocrate ale federalilor.

De fapt, la cei care deschid uşa ajung firimituri din tortul pe care-l împart între ei membrii CEx şi şefii de departamente. Dar cel mai interesant e cum descrie şeful FRF meritele lui şi ale subalternilor premiaţi: „Noi decidem soarta fotbalului, aici se iau deciziile pentru fotbalul românesc”. De fapt, singura care are putere de decizie pe-acolo e doamna de la intrare. Ceilalţi nu sunt în stare nici să-şi deschidă singuri uşa. După merit, ea ar trebui să încaseze cel mai mare bonus.

Urmează sporul de haos
Aşadar, iată fresca: UEFA a dat nişte bani fotbalului românesc, iar federalii au decis să-şi oprească o parte din ei, pentru că au semnat de primire. Pentru că iau deciziile. Se pare că nu încasează şi salariu pentru asta. Sunt remuneraţi pentru rolul de natură statică la Casa Fotbalului.

Când nu stau tablou în birou, umplu coşurile de gunoi, murdăresc podelele, lasă urme pe mobilă şi bagă tot felul de decizii sub preş. Asta e contribuţia lor în organizaţie. Să-i dea de lucru doamnei de la uşă. Să aibă motiv să le deschidă şi a doua zi. De asta sunt plătiţi federalii. Deciziile reprezintă un hobby al lor, o muncă voluntară, un mod de a preveni depunerea prafului pe rame.

Fosta conducere a Federaţiei s-a premiat şi pentru necalificarea la Mondialul din 2014. Noua conducere nu se află departe de acest deziderat. Deocamdată, se premiază că „decide soarta fotbalului”. Soarta, ei bine, soarta. Există o mistică a destinului şi în corporaţie. Când vor atinge culmea modestiei, federalii urmează să se felicite şi pentru situaţiile când lucrurile le scapă de sub control. Pentru că strănută, de pildă, în cadrul formal. Pentru că e haos în stagiul din Antalya.

Drumul e deschis. Pictorul de prime din fruntea FRF promite şi alte opere nete. Primă că i-a propus lui Lucescu să antreneze gratis „naţionala”. Primă că l-a păstrat pe Iordănescu, pe motiv că-i ieftin. Spor de ruşine că umblă prin ţară, cu alai, muzicuţă şi şapca-n mână, cerând bani publici pentru centrele de excelenţă.