Dansează şi fără ciocolată!
După trei goluri în poarta lui Dinamo, Alibec a fost pus iar la îngrăşat cu laude

„Mai am şi alte motive pentru care nu l-am chemat la naţională”. Iordănescu a preferat misterul şi aşa lui Alibec i s-a lipit eticheta de „gras”. „Să dea 2-3 kilograme jos şi să aibă un mai mare volum de joc”. Partea asta din explicaţia selecţionerului a făcut turul fotbalului nostru mic, dar rotund.
După ce atacantul Astrei a dat trei goluri în meciul cu Dinamo, Iordănescu a început să primească palme morale şi ghionturi verbale. „Dacă Alibec nu merită la naţională, înseamnă că suntem nebuni”, a declamat Şumudică. „Meritul” şi „naţionala”, vorbe mari, greu de legat, uşor de confundat!
Ratarea în stil italian
„În stagiul din Turcia, cu cinci kilograme în plus, Alibec a fost foarte bun, acum e supraponderal”, comenta Şumudică, după 0-0 cu Spania la Cluj. „Alibec vrea să demonstreze că s-a făcut o greşeală cu el!”. O greşeală s-a făcut, desigur, dacă un premiant la Under 21 încă n-a arătat tot ce poate, până la 25 de ani. Prilejuri a avut: a fost chemat la loturile naţionale, a jucat în străinătate. Singura metodă care pare să-i priască este îndârjirea cu care Iordănescu se îndoieşte de el.
Alibec n-a acuzat pe nimeni pentru că nu s-a adaptat la Inter Milano. „Banii mi-au luat minţile. Nu-mi mai stătea gândul la fotbal!”, a povestit atacantul, în paginile Gazetei. Din fericire, la Astra a scăpat de mirajul banilor prea mulţi. După etapa italiană, a trecut din zona teribilismului spre furcile profesionismului, în Liga 1. Acum are cel mai bun sezon din carieră, a înscris primul hattrick din carieră, a executat „driblingul anului”.
S-a acoperit cu laude, mascate în reproşuri contra lui Iordănescu. Sau invers. Are talent de „naţională”, încă de la 21 de ani. Un talent sclipitor. Dar încă n-a rezolvat vechile probleme: constanţa şi atitudinea. Altfel, dacă sclipirile ar reprezenta singurul criteriu de selecţie, ar trebui să trimitem la Euro un prim „11” de fotografi, să pună blitzurile pe adversari.
Ursul dansator al lui Şumi
Selecţionerul a spus că lista pentru meciul cu Spania nu e Lista. Încă văruieşte fresca finală. A lăsat loc de întors pentru Alibec. Iordănescu are cota lui de alegeri fistichii, dar, într-un fel, i-a făcut un bine atacantului Astrei. I-a pus jar sub tălpi, nu lauri lângă pernă. A procedat ca un antrenor, nu ca un spectator care nu priveşte dincolo de spectacol.
Cu Alibec s-a greşit, banal, atunci când a fost lăudat peste măsură. Greşesc cei care se folosesc de el ca de un urs-minune, pentru a face rost de încă un pic de circ. Uite, dom’le, cum dansează rotofeiul! Graţie şi calorii! Înger pentru turişti şi demon pentru tomberoane! Ipoteza otrăvitoare că e prea valoros să depună vreun efort i-a luat minţile înaintea banilor. Presupunerea că merită aplauze şi ciocolată doar pentru că iese din pădurea de juniori la drumul mare al fotbalului l-a scutit să evolueze.
Să dea goluri şi să nu ia „galbene”
„Mesajul meu pentru selecţioner este să se uite în continuare la meciuri”, a transmis triumfător jucătorul, după victoria cu Dinamo. Să se uite şi, eventual, să numere nu doar golurile sau kilogramele, ci şi cartonaşele galbene pentru proteste. „Nebunia” lui Iordănescu, detestabilă pentru pariorul Şumudică, e prudenţa. Selecţionerul nu va risca să înfrunte Franţa în zece oameni şi-un rentier al marilor speranţe. Nu va conta pe un fotbalist care are ceva de spus arbitrilor, înainte de a li se adresa portarilor. „Naţionala” merită un Alibec la adevăratul lui potenţial.