Finala din oraşul nimănui

Autorităţile din Bucureşti au reuşit să ascundă de public un meci istoric pentru voleiul din România

Echipa Primăriei nu are unde să joace în oraşul Primăriei. Voleibalistele de la CSM Bucureşti au fost trimise să dispute o finală europeană la subsolul unui mall din Capitală. Şi noi care ne uitam la suprafaţă după baze sportive! S-a schimbat direcţia: niciun beci fără meci!

Un eveniment istoric pentru voleiul feminin din România, „marea finală”, cum o numesc comunicatele CSM, „care a stârnit un interes enorm”, se desfăşoară în condiţii cu adevărat istorice, arhaice chiar. Polivalenta clasică e ocupată cu un meci de handbal al CSM. Polivalenta nouă, împotmolită în licitaţii, vine în cinci minute. Iar Sala Dinamo stă închisă de aproape şase luni, din cauza lipsei de aviz ISU. Aşa că ultimul act al Cupei Challenge, manşa tur dintre CSMB şi Trabzon, a fost exilat într-o sală de 500 de locuri, cât avea vechea sală de la Dinamo, construită în anii ’50. Înapoi în timp şi de la capăt. Ar trebui să declarăm Ziua Cârtiţei sărbătoare naţională.

Milioane de euro şi o perdea de doi lei
„Vom obţine avizul în scurt timp!”, spuneau oficialii lui Dinamo, citaţi de Mediafax. E nevoie de o perdea de apă pe unul dintre pereţii exteriori. „O montăm în două săptămâni „. Era în decembrie. Sala n-a avut niciodată certificat de securitate la incendiu. Nici când s-a decis extinderea capacităţii în proiect, de la 1.300 locuri la 2.500 de locuri, autorităţile n-au solicitat aviz ISU. Încă nu se descoperise focul în birocraţia românească.

Costul sălii a fost de 9,3 milioane de euro, bani de la CNI, în proporţie de 90 la sută. O investiţie cu bani publici închisă publicului. Oricare ar fi preţul, se pare că, după inaugurare, sălile astea trebuie coapte o vreme pe calorifer, ca bananele, să fie bune de consum. Avizul ISU e încă în pom. E treaba constructorului, au explicat şefii CS Dinamo. Cheltuiala cu perdeaua de apă trebuie suportată, aşadar, de firma General Concrete Cernavodă SA, abonată fidelă la contracte cu statul. A construit, de pildă, faimoasa sală de sport din şi mai faimoasa comună Cornu, 4 milioane de euro bucata.

Acum trebuie să mai dea câteva mii de euro, pentru ca spectatorii să intre în Sala Dinamo. Dar nu se grăbeşte. Ministerul Dezvoltării nu face nicio comisie de urgenţă. Parlamentul nu modifică legi. Primarul Capitalei nu aleargă după agremente ca atleţii din Kenya după medalii. De ce? Nu e fotbal, nu e magnet de voturi, nu e prioritate.

Avize în slow motion, suporteri la fast-food
„E cel mai fericit moment din carieră”, mărturisea jucătoarea bulgară Karakaşeva, în interviul din Gazeta. Pentru voleibalistele de la CSM, să joace la mall nu reprezintă ceva neobişnuit. E terenul lor propriu. Primăria Bucureşti a găsit 7-8 milioane de euro pe an să importe sportivi. De unde bani şi pentru sală proprie? Suporterii trebuie să-şi dezvolte un simţ de orientare ca al păsărilor călătoare, să nimerească ziua, ora şi locul meciului. Şi chiar dacă nimeresc, trebuie să aibă şi un dram de noroc, să prindă bilet. Altfel, trăiesc finala lângă ecranul din zona de fast-food. Volei pe pâine. Dispreţ cu de toate. Contribuabilul nostru, clientul vostru!

Cum e sloganul CSM? „Oraşul tău, echipa ta”… Sălile nimănui. Din Capitala divinei parodii. Ar trebui să aibă deasupra uşii următorul avertisment: Lăsaţi orice speranţă că intraţi!