Capitala corupţiei, nu a fotbalului

Încă un primar din Bucureşti a fost arestat. Nu numai că suntem în grafic cu Euro 2020. Am şi depăşit standardele penale ale UEFA

Pe lângă lipsa autostrăzilor din ţară şi lipsa metroului până la aeroport, Bucureştiul mai are o bătaie de cap cu organizarea Euro 2020: lipsa primarilor în libertate. Aşa cum arată lucrurile acum, putem găzdui mai degrabă sediul FIFA şi sediul UEFA decât meciuri la turneul final.

Pe urmele omologilor săi de la alte sectoare şi de la Primăria Generală, Neculai Onţanu, edilul Sectorului 2, a fost arestat preventiv pentru fapte de corupţie. Conform comunicatului DNA, Onţanu ar fi primit mită un teren în valoare de 4,1 milioane de euro. În sectorul lui se află Arena Naţională şi Stadionul Dinamo, puncte pe lista cu „lucruri de făcut, de amenajat, de renovat cu bani de la Guvern”.

Faptul că România a candidat la organizarea Euro nu e o minune a îndrăznelii. Minunea e că se găsesc mereu alţi curajoşi să candideze la primăriile din Capitală. E ceva cu fotoliile alea! Cine stă în ele are 70 la sută şanse să ajungă după gratii. Cristian Poteraş, fostul primar de la 6 a primit două mandate bonus: opt ani de închisoare cu executare, pentru abuz în serviciu.

Printre altele, Poteraş a fost acuzat că a prejudiciat CS Rapid, un alt nume de pe lista de reparaţii pentru Euro. Alături de Poteraş, au fost judecaţi şi condamnaţi şase funcţionari din primărie. Corupţia e un sport de echipă. Necesită un grup infracţional bine rodat: arhitecţi-şefi, directori de urbanism, avocaţi, secretari, şoferi, consilieri personali, soacre.

Fostul primar de la 3, Liviu Negoiţă, e urmărit penal pentru abuz în serviciu. Fostul viceprimar al Capitalei, Răzvan Murgeanu, este urmărit penal pentru trafic de influenţă şi dare de mită. Onţanu a fost reţinut pentru fapte pe care le-ar fi comis în mandatul precedent. Săpăturile anchetatorilor avansează încet, dar sigur, către stratul 2012 – 2016. În ritmul ăsta, prin 2020, primarii din Bucureşti vor merge la serviciu cu periuţa de dinţi şi pijamalele în geantă.

Să pierdem organizarea Euro, din lipsă de organizatori, nu reprezintă decât o pagubă ipotetică. Pierdem, de fapt, iluzia că, dacă ar avea o motivaţie suplimentară, din străinătate, autorităţile noastre s-ar mobiliza, în sfârşit, şi s-ar pune cu burta pe infrastructuri. E limpede că nu aşa îi motivezi pe gospodarii Capitalei: cu dreptul de a găzdui o mare competiţie! Asta e o motivaţie doar pentru contribuabil. Mâna întinsă spre buzunarul lui trebuie să spună şi ea o poveste, vorba Filantropicii.

Cu astfel de povestitori aleşi şi realeşi, gândiţi-vă cât ne-ar fi costat toată distracţia cu Euro 2020! Ca la Monopoly, dar pe bani adevăraţi! Sectorul 1 o scumpea cu 30 la sută, Sectorul 5, cu 20 la sută, primarul general se mulţumea să adauge 10 la sută în preţ. Sectorul 4 îi acoperea pe toţi cu hârtii. Iar Onţanu de la 2 făcea cinste la tot cartierul cu autorizaţii de construcţie care dublează preţul lucrării.