Panică în birouri!
După ce-a dat peste cap rutina FRF, calificarea la Euro îi încurcă şi pe şefii LPF

Atât programul „naţionalei”, cât şi programul Ligii 1 se află în acest moment în aer, ca nişte bannere ale discordiei, scrise cu fumuri din avion. FRF spune că o eventuală comprimare a campionatului „depinde exclusiv de LPF”. Deocamdată, „lucrează cu trei date” pentru meciurile „naţionalei” din luna mai.
LPF pune carul TV în poartă
De partea cealaltă, LPF susţine că programul nu depinde de Ligă, depinde de posturile care deţin drepturile TV pentru competiţia internă. Într-un comunicat, Gino Iorgulescu îşi exprimă temerea de pierderi financiare. Nu doar că va vinde bilete mai puţine la finala Cupei Ligii, programată într-o miercuri. LPF ar supravieţui strângând cureaua, e un crah surmontabil. Dar televiziunile vor cere despăgubiri, „în situaţia în care se va modifica programul competiţional aprobat iniţial de CEx al FRF”. Dacă s-ar întâmpla asta, Liga 1, „care trăieşte în bună parte datorită banilor din drepturi TV”, poate închide prăvălia. Iată un scenariu aproape la fel de apocaliptic ca realitatea contabilă din campionatul intern!
Aşadar, FRF lucrează cu „trei date”, iar LPF nu are nici un cuvânt de spus în programarea meciurilor. Asta se numeşte vid de autoritate în fotbalul românesc. Lipseşte mâna forte. Nimeni nu-şi asumă decizia comprimării campionatului. Federaţia preferă să se teamă că nu vin jucătorii la lot, în loc să-i sancţioneze pe nesupuşi. Liga preferă să se teamă că pierde bani, în loc să ajute cluburile româneşti să câştige mai mult. Nu doar bani, ci şi vizibilitate. În 2011, cu Dumitru Dragomir în frunte, LPF a apăsat pedala campionatului, astfel încât, între ultimele etape, nu exista nici măcar o zi de pauză. Televiziunile n-au cerut despăgubiri. Iar motivul oficial al accelerării a fost meciul cu Bosnia, din preliminariile Euro 2012. Urmat de imperiosul cantonament sud-american al „naţionalei”.
FRF, „condamnată” să organizeze
„Tricolorii” au ajuns după opt ani la un turneu final. Ce surpriză! Dar, mai ales, ce bătaie de cap! Calificarea se dovedeşte o sursă de haos şi panică, o povară pe care şefii fotbalului şi-o pasează ca pe o castană răscoaptă. FRF trece prin chinurile facerii organizatorice până aranjează un meci. Dă vina pentru bâlbele din CEx pe subalternul Iorgulescu: „Nici nu ştim ce o să facem, fiindcă n-avem un răspuns din partea LPF”. Ca să vezi, nici echipele din Liga 1 nu ştiu când o să joace, cum să-şi planifice efortul.
Prezenţa la Euro 2016 încurcă pe toată lumea. Şeful LPF are motivele lui să se teamă că va plăti despăgubiri televiziunilor. A negociat în numele cluburilor un contract suficient de prost încât să nu prevadă calificarea la Euro. După ezitarea împănată cu ipoteze a Ligii, se ascunde jocul dublu al Federaţiei. Argumentul lui Răzvan Burleanu că „naţionala” va „tracta cluburile din această zonă de umbră” se aude cu două luni prea târziu. În ianuarie, şeful FRF l-a lăsat pe Iordănescu singur, fără orchestră, să explice de ce are nevoie de stelişti la lot.
Şansele României nu arătau vioaie în grupa de la Euro. La jocul mediocru, se adaugă meschina luptă intestină de la vârful fotbalului. Cu Franţa, o să-i recunoaştem pe ai noştri după numărul de la echipa de club, arcanul din jurul gâtului şi privirea nedumerită. Să joace, să nu joace? Deranjează?!