„Naţionala” merge fix

Iordănescu repetă vechile scuze pentru Euro: gazonul prost, adversarul "robust" şi absenţa lui Marica. Nimic despre Budescu

Budescu e dezamăgit degeaba că nu apare în lista de convocări a Generalului. „Încerc să găsesc o explicaţie, dar nu reuşesc”, spune atacantul, tentat de teoria conspiraţiei. „Poate sunt raţiuni care mă depăşesc”.

Ar fi trebuit să se prindă care-i schema, până acum. El este genul de jucător chemat în ceasul al 13-lea, să decidă meciul de „totul sau nimic” cu o echipă mică, deci inexistentă. Ar fi fost împotriva firii selecţionerului ca Budescu să apară în teren şi la meciuri fără miză crâncenă, cu excepţia puşculiţei federale, precum amicalele cu Lituania şi cu Spania. Cel mai devreme, îl vom mai vedea la „naţională” în meciul pentru locul trei în grupă, cu Albania.

Despre gusturile selecţionerilor nu se discută. Fiecare vine în post cu o nouă definiţie a fixului. Iordănescu a stabilit o dată pentru totdeauna că Budescu „n-are ce căuta la echipa naţională”, dacă nu-i nici o urgenţă, şi aşa va rămâne. Chiar dacă Budescu i-a salvat contractul, calificarea, prima aferentă şi ultima impresie din preliminarii, Generalul ţine cu dinţii de prima lui impresie.

Fostul „vârf” al Astrei nu se încadrează în tiparul lui estetico-tactic. În patru meciuri ca „tricolor”, de fapt, în 100 de minute jucate, Budescu a marcat două goluri. E drept, a marcat în meciul cu „robusta” Feroe, dar pentru o „naţională” care tocmai adunase 400 de minute fără gol înscris.

Scouting de veterani în Liga 1
Lista de stranieri nu conţine alte absenţe notabile. Nici vreo prezenţă inedită. Toţi clasicii valizi sunt acolo. Nu-i putem cere lui Iordănescu să fie Tata Frankenstein şi să confecţioneze jucători noi. Şi un umăr bionic pentru Raţ. Dar putem spera să renunţe la o parte din fixurile vechi. Ne vom lămuri citind lista convocaţilor din Liga 1. Acolo e răspunsul. Acolo vor curge dezamăgirile, din „raţiuni care ne depăşesc”. Acolo s-a refugiat concurenţa măruntă, dar veritabilă pentru tricoul „naţionalei”.

Campionatul intern a devenit curat atractiv pentru selecţioner abia după ce Budescu s-a transferat în China. După turneul din Antalya, apoi după derby-ul Steaua – Dinamo, Iordănescu vorbea despre un posibil nou nucleu la „naţională”, format din premianţii play-off-ului. Nu va fi un nucleu de tineri. Selecţionerul trage cu ochiul la alegerile deja făcute, la experimente deja încheiate. Despre Marica, „un jucător valoros”, vorbeşte în continuare ca despre o posibilă soluţie în atac. Nu-i cere goluri sau meciuri în picioare, ci „verdictul doctorilor”.

Încremenirea în gazon
E unul din ticurile lui Iordănescu, să relanseze mai mulţi fotbalişti decât lansează. Apoi să ceară să întoarcem ţara pe dos, până găsim un gazon suficient de fin pentru glezna lor tehnică. Altfel, ne ameninţă cu procese de conştiinţă. Nu ne ridicăm la înălţimea strategiei sale ireproşabile. Chiar şi acum, după aproape un an, Generalul susţine că gazonul a fost de vină pentru acel 1-0 chinuit cu Feroe: „Nu aş vrea să păţim ce-am păţit la Ploieşti, când ni s-a promis că vom avea un câmp de joc foarte bun şi am rămas cu promisiunile”.

Meciul tur cu Feroe s-a disputat pe gazon sintetic, „ca la Chiajna”, cum observa îngrozit Iordănescu. „Am făcut doar un antrenament pe sintetic”, explica el preventiv. La final, la scorul de 3-0, a uitat să se plângă de „câmpul de joc”, de  „lipsa unui jucător de bază precum Marica” sau de Budescu şi sprintul lui cam din topor.