Reghe, scufiţa moralistă

După ce i-a catalogat pe toţi oamenii de fotbal, antrenorul Stelei îşi ascute tăişul observaţiei pe politicieni

De când s-a întors în România, lui Reghecampf îi miroase totul a diminutiv, începând cu echipa naţională şi terminând cu sentinţele judecătoreşti. Prin urmare, cînd i-a tăiat calea Emil Boc, Reghecampf a văzut în asta un semn. O confirmare că e pe drumul bun. Aşa că a procedat ca Scufiţa Roşie, nu s-a dat înapoi de la conversaţie lejeră, de tipul „Bunicuţo, de ce ai cureaua atât de lată?”.

Inevitabil, s-a interesat şi de subiectul la modă: mutarea amicalului România – Spania la Cluj. Părerea lui Reghecampf: carambolul legat de Arena Naţională „e o pată neagră pentru România”. Boc a considerat că i-a jignit pe clujeni. I-a transmis, de la un radio local, că ar trebui să fie „încântat şi bucuros” că există în ţară cel puţin un oraş model, cu baze sportive model, cu aeroporturi model, cu modele de primari model. Apoi l-a lipit scurt pe antrenorul Stelei în clasorul cu „impertinenţi”.

Cu metrul în burta lupului
Dar nu acest epitet, la graniţa dintre atac şi autoapărare, a constituit praful de puşcă. Ci faptul că primarul Clujului nu-i ştia exact numele lui Reghecampf ori s-a prefăcut impardonabil de bine că nu-l ştie reprezintă ofensa. Mai ales pentru că vine de la o autoritate din România. Dacă un şeic îi pocea numele, antrenorul Stelei ar fi trecut cu vederea. Lăsa de la el, câtă vreme îi pronunţa corect salariul. În campionatul bulgar, lucrurile nu mergeau chiar aşa, la marele fix. Dar existau scuze. Spre deosebire de români, bulgarii au şi alte urgenţe în saramură, pe lângă fotbal. De aceea, Reghecampf s-a abţinut. N-a pus ruleta pe ceafa autorităţilor de peste Dunăre.

Dar, în Liliputul băştinaş, Scufiţa Reghe n-a mai suportat şi ne-a arătat calea: să votăm numai baschetbalişti. „Cred că Emil Boc nu a înţeles mesajul meu pentru că este prea mic, atât la propriu, cât şi la figurat”, a spus el. Aproape ţi se face milă. Nu de primarul Clujului, cât de simţul de observaţie al antrenorului Stelei. L-a ochit cu praştia nervilor pe Emil Boc, dar a ignorat lupii vînători de voturi din spatele lui. Toţi moralişti, toţi salivând după pretexte de predici.

Reghecampf şi-a subestimat adversarul, şi la propriu, şi la figurat. S-a lăsat păcălit de aparenţa inofensivă a fostului premier şi de distanţa dintre Cluj şi Bucureşti. De ce să nu-şi umfle el puţin muşchii, la adăpostul Carpaţilor? Ce putea să păţească? Are tot timpul să afle şi să-şi pună costumul de scafandru. Albia în care a intrat e incomparabil mai vastă decât cea a Ligii 1. Iar politicienii răspund cu o monedă mai grea decât cele manufacturate la cald de oamenii de fotbal.

Sezonul duelurilor cu coatele pe gard
Până atunci, Reghecampf trebuie să decidă dacă a revenit la Steaua să ia titlul ori să ia totul personal. În ultima vreme, a folosit scaunul de antrenor ca bază de lansare pentru diverse demonstraţii fără legătură cu echipa. Cearta cu Boc e numai a lui. Steaua oricum nu juca pe Arena Naţională. Nu înainte să achite la ALPAB restanţele la chiria stadionului. Aşa că discuţia despre Cluj, petele din Soare şi de pe obrazul nevăzut al Lunii e doar de dragul discuţiei cu coatele pe gard. Încă un duel pentru supremaţia sonoră pe uliţă.

Steaua a cunoscut şi adevărata duritate de limbaj. „Călcaţi-i pe ochi!”. Atât le spunea Ienei jucătorilor. Dacă explica poanta, „Călcaţi-i pe ochi pentru că, statistic vorbind, sunt mai scunzi decât voi”, n-avea nici un haz. Şi nici acelaşi efect. Era doar o banală eroare de plasament.