Rasa superioară numeric

FR de Handbal ia o pauză de la combaterea rasismului. Deocamdată, victimele sunt prea puţine, mult mai puţine decât agresorii

Militantul pentru exprimare necenzurată de raţiune Gheorghe Tadici a primit o mănuşă în obraz. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a amendat cu 5000 lei HC Zalău, pentru incidentele rasiste de la meciul cu Baia Mare. „Nu au probe”, a comentat Tadici, adăugând că acceptă duelul şi contestă amenda.

FR de Handbal a şters la Apel sancţiunile dictate la Disciplină împotriva clubului din Zalău. Într-o postare pe Facebook, citată de „Adevărul”, şeful FRH le-a certat pe jucătoarele de la Baia Mare, care „nu au dat curs invitaţiei Comisiei de Disciplină prin care să-şi spună punctul de vedere”. „Sunt dezamăgit”, a scris Alexandru Dedu.

CNCD a amendat şi FRH, şi arbitrii, şi observatorii. A reparat vitrina spartă a civilizaţiei. Mai departe? Nici o instituţie nu poate combate discriminarea de una singură. Rolul CNCD este doar acela de a fixa steguleţe roşii pe hartă. De data asta, a fixat ditamai stindardul la intrarea în peşterile handbalului românesc.

Evlavia după Tadici
Dedu şi Tadici ne-au explicat rasismul pe înţelesul lor, să nu ne rătăcim pe cărările minţii. Nu trebuie, spune Dedu, să judecăm „un oraş, o comunitate sau o galerie din cauza unui om sau al unui grup de oameni”. Adică, dacă un om este discriminat, mai bine nu luăm nici o măsură împotriva agresorilor. Nu cumva să ne ia valul stereotip şi să rămânem cu vreo o părere despre comunitatea respectivă.

Tadici a ajuns mai greu la argumentul „când strigă unul singur nu e rasism, e antifonare”. Dar a ajuns. În prima etapă, antrenorul a susţinut că nu poţi pedepsi publicul, orice zgomote ar comite: „Ar însemna să-i punem plasture la gură, să stea ca la biserică”. După amenda de la CNCD, Tadici şi-a rafinat perspectiva asupra spectatorilor. „Faptul că strigă un suporter izolat”, spune el, „nu e rasism sau discriminare”. Apoi ne-a lămurit cum combatem rasismul după „metoada lui Peştaloţiu”: „Pe acela trebuie să-l depistezi”, „nu să pedepseşti o sală întreagă!”.

Tăcere. Restul e preistoria limbajului
Allison Pineau e una. Nu e un public. Alexandra do Nasacimento nu e numele unei comunităţi. Orice sportiv are acest handicap al numărului în faţa sălii pline. Dedu şi Tadici consideră că e dreptul, ce mai, e chiar datoria rasei superioare numeric a spectatorilor să-i insulte pe jucători. Să fim şi noi complici cu restul lumii! Incidente de acest fel se întâmplă „în toate ţările”, spune Dedu. Dar nu toate ţările reacţionează la fel. Comunitatea handbalului românesc, de exemplu, a ţesut o gogoaşă de apatie în jurul viermelui din Neanderthal. A folosit împotriva jucătoarelor agresate tot ce n-au spus ele la Comisia de Disciplină. A împins gunoiul alb sub rogojina oficială.

„Nu am primit filmul de la Jandarmerie”, a precizat CNCD. Observatorii şi arbitrii n-au trecut nimic în raport. Dedu a auzit în tribune doar „onomatopee cu tentă rasistă”. Aproape muzică! Tadici a auzit ce aude el de obicei, florilegii bizantine din strană. Adevăratul rasism pentru el înseamnă să ţi se ceară de la „naţională”. Atunci da, ai voie să te plângi, să reclami ca din gură de boa constrictor că eşti discriminat de propria ta ţară.