Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Ne-am luat Aconcagua înapoi

"Am urcat pe o pantă foarte abruptă şi nesfârşită, în capul meu" - Dor Geta Popescu

Permalink to Ne-am luat Aconcagua înapoi
joi, 18 februarie 2016, 11:25

Aveţi uneori senzaţia că vă priveşte cineva, de acolo, de sus? Aşa şi este! O fetiţă de 12 ani şi 8 luni s-a căţărat, zilele astea, pe un munte de 6.962 de metri. Dor Geta Popescu e cea mai tânără fiinţă umană care a urcat la înălţimea asta. Cum ar veni, ne-am luat Aconcagua înapoi. Din nou. Vechiul recod era deţinut de sora Getei, Crina Coco Popescu.

Din când în când, cineva trebuie să salte câţiva kilometri şi să ne povestească lumea, aşa cum se vede ea imediat de sub cer, la adevărata dimensiune. Geta ţine pe blogul ei un „jurnal de munţi înalţi”. Se miră de autobuzele cu două etaje. Flamingo roz a mai văzut. Nu se aşteaptă să dea nas în nas cu Moş Crăciun, printre gheţari. Tatăl ei, care o însoţeşte în expediţii, ştie drumul pe munte, dar se rătăceşte în oraş. Adulţii!

Înainte de vârful argentinian, puştoaica din Râşnov a escaladat un vârf chilian. A străbătut Deşertul Atacama, polul aridităţii, şi a urcat pe Ojos del Salado, cel mai înalt vulcan activ din lume, 6.891 de metri. Din jurnal, pare că a fost într-o excursie cu clasa la un parc tematic. Nuci şi migdale prăjite la primus, cu pâine şi sare, „cum îmi făcea tata cînd eram mică”, o amintire din copilărie. Deja. Apa pentru ceai, ţinută în sac, să nu îngheţe. Refugii în care „cei care fac vârful” îşi trec numele în caiet. Ca la şcoală. „Erau trei caiete. Într-unul din ele am văzut trecută expediţia lui Coco”. Ei, poftim! Şi de câte ori nu i-o fi zis Coco să nu-i cotrobăie prin lucruri!

La 4.500 de metri, Geta notează: „De atunci am început să-mi simt capu'”. O durea de la schimbarea rapidă de altitudine. După o zi şi jumătate: „M-am simţit mult mai bine”. Atât. Că nu-i compunere. E jurnal de alpinist. „Limbile de zăpadă” sunt obstacole, nu metafore. Când e mai greu, e semn că te apropii de capăt: „Vedeai refugiul în faţa ta şi tot mergeai, mergeai şi nu mai ajungeai”. După ce-a atins vârful, pe drumul de întoacere, în maşină, a adormit cu „bocancii de optmiari” în picioare.

Geta a urcat şi pe Elbrus, în Caucaz. La prima încercare, a ratat, din pricina ghetelor prea subţiri. Alpiniştii care coborau de pe vîrf o consolau. Asta i s-a părut „mai rău” decît eşecul. „««Nu-i nimic, eşti mică, la anii tăi…»». Chiar nu mă interesa ce făcea el la anii mei, ce fac alţii la anii mei…”.
Urcând apoi pe Kilimanjaro, mai înţeleaptă, meditează. „În alpinism şi escaladă nu există greşeală mică”, „Ce-ar fi dacă un chirurg, tocmai când lucrează la tine, să se gândească: a greşi e omeneşte?”. Şi concluzia: „Nu, hotărât lucru, a greşi nu e omeneşte!”.

Zăpezile celebre din inima Africii, din America de Sud, din Asia Mică şi Europa stau în cutia de recorduri a unui copil. Unii urcă pe acoperişurile lumii, Geta intră ca acasă în cofetăriile lumii: „Traseul era acoperit de zăpadă precum bezeaua. Am călcat pe bezeaua tortului şi am continuat să urc”. Pune tricolorul pe fiecare culme cucerită. În caz că-l pierdem din ochi.

Chiar n-o interesează ce făceam noi la anii ei, ce facem noi la anii noştri… Chiar n-o interesează ce părere avem despre a greşi… Dacă ne simţim sau nu capu’… La 3 ani, urca prima oară pe munte. Până la 14 ani, vrea să escaladeze cel mai înalt vârf de pe fiecare continent. La 18 ani, va avea drept de vot.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

un admirator (1 comentarii)  •  18 februarie 2016, 12:57

Este laudabila performanta celor doua surori, insa am o intrebare. De fapt doua: V-ati intrebat de ce alti copii nu urca la asemenea inaltimi? Este cunoscut (studiat) efectul aerului rarefiat asupra copiilor? Multumesc.

luminita (3 comentarii)  •  18 februarie 2016, 13:32

Fiti sigur domnule admirator ca tatal ei nu ar lasa-o sa fie in pericol .Sigur ca stie el despre tot ce implica urcatul pe munte la inaltimi foarte mari. Si poate ca au mai urcat copii de unde sa stim noi? Bravo fetelor si multumim ca existati. Pana la urma pasiunea e pasiune si este una foarte sanatoasa.Decat sa stai zilnic zeci de ore in fata calculatorului mai bine sa risti( citez): "efectul aerului rarefiat asupra copiilor".E mai riscant aici jos ....cu aerul poluat si cu toate chimicalele "permise".Sa fii sanatoasa Geta si la mai multe escaladari.

ciupi (400 comentarii)  •  18 februarie 2016, 14:40

recordul personal l-am scos in tirol, la trei mii jumate si cunosc senzatia aceea ciudata, cand ti se pare ca fiecare pas spre motz te face sa crezi ca se indeparteaza de tine.

Nicu (2 comentarii)  •  19 februarie 2016, 5:05

Articolul tau, Maria, este foarte, foarte bun, un deliciu.

Emilian (34 comentarii)  •  19 februarie 2016, 9:01

Formidabil! Totusi, nu cred ca trebuie sa-i urmam exemplul, decat pana la un punct. Punctul fiecaruia.

Andrei (1 comentarii)  •  22 februarie 2016, 0:26

Felicitari pentru performanta! Totusi, autorul articolului ar trebui sa stie ca "cea mai tânără fiinţă umană care a urcat la înălţimea asta" avea cu vreo 3 ani mai putin: http://www.bbc.com/news/world-latin-america-25531296

Comentează