Când va marca Papucul-doamnei?

Judecând după prestaţia de la Chiajna, Marica e bine pregătit doar pentru duelul cu Mutu

Ce-i mai rămâne de făcut lui Marica pentru a se remarca la Steaua? Să intre la puşcărie. Se pare că metoda asta nu dă greş. Îţi creşte popularitatea ca la urs. În rest, „câinele” până la Palat le-a făcut pe toate în meciul cu Chiajna. După ce a ratat din toate unghiurile de abordare, s-a prăbuşit în careu, exasperat mai degrabă de el însuşi decît de adversar.

Îl şi vezi pe Rednic felicitându-se în avans că nu a luat ţeapă. Iordănescu, dacă s-a uitat la meci, probabil şi-a pus mâinile în cap. Încă două-trei monologuri de Oscar, din partea aspirantului la Euro, şi selecţionerul poate renunţa la pieptene. Nu atât faptul că n-a marcat pune un semn de întrebare în dreptul „vîrfului” de 30 de ani, cât palpitaţiile din jurul căderii sale. Marica a izbutit să se accidenteze uşor la primul meci oficial la Steaua.

Eterna problemă a atacantului: fundaşii
Fundaşii de la Chiajna au fost de vină, susţine Reghecampf, „au avut o motivaţie foarte mare pentru că au jucat împotriva lui Marica”. „Motivaţia” asta e, de fapt, tot un fel de „răutate”. Nu doar Chiajna are fundaşi motivaţi, şi Dinamo are, şi Astra. Şi Franţa are, mai ales pe teren propriu. Şi Elveţia are, are chiar şi Albania cea săracă şi bătăioasă! Cum va trece Marica prin ziduri, dacă s-a împiedicat de gardul alb al Concordiei?

Apoi, Marica aleargă în alt film decât Chipciu sau Nicuşor Stanciu. Încă nu s-a integrat în echipă. Pentru a înscrie, a avut mereu nevoie de un anumit habitat, aşa cum orhideele au nevoie de un anumit tip de gunoi pentru a înflori. Papucul-doamnei de la Steaua nu mai are vârsta la care să aştepte pe bară o altă şansă, în altă seră. Şi nici motiv să se plângă că antrenorul nu-l pune în lumina potrivită. Cu toate astea, stelistul recent n-a renunţat la stilul de primadonă cu spatele la cor.

„Îmi doresc enorm să-mi reprezint ţara la un turneu final, să pun umărul la obţinerea unei performanţe care să dea un suflu nou fotbalului…” – Ciprian Marica

Şi terenul era motivat împotriva lui!
Numai în declaraţiile de după meci, Marica devine „noi”: „Am marcat în debutul partidei, pe un teren pe care nu suntem acomodaţi”. Nu doar fundaşii, şi terenul de la Chiajna era ostil! În ultimele luni, Steaua n-a avut prilejul să se acomodeze nici măcar cu un teren propriu. Acum joacă „acasă” la Piteşti. Iar Marica vrea acomodare pe terenul adversarilor. Cerinţa asta nu apărea în scrisoarea aceea lungă, în care fotbalistul pomenea despre „datoria lui de bărbat”.

Tracul, ce să-i faci! „Ciprian şi-a făcut datoria!”, l-a încurajat Reghecampf. Aşa, bravo lui, dar care datorie? Trebuie să fie omul de gol al Stelei, nu cerşetorul de gol sau omul de la Maraton. În ciuda rebuturilor de la „redebut”, Marica va reuşi, la un moment dat, să beneficieze de un complex de împrejurări favorabile (fundaşi demotivaţi, teren înclinat, portarul fumător) şi să marcheze pentru Steaua. E prea odihnit să fie în formă maximă. Abia spre finalul campionatului, cînd va obosi şi va renunţa la povara de mofturi, va juca în echipă şi va da randament.

Până atunci, singura competiţie în care contează Marica este întrecerea cu Mutu, celălalt „old boy”, care trăieşte din renta de „golden boy”. Ambii s-au retras de mult, înaintea lui Chivu. Dar niciunul nu ştie. Sssst! Să nu sufle nimeni, că-i dărâmăm!