N-o lălăi, române!

COSR şi MTS nu mai cântă nimic despre noua lege a sportului, dar bat darabana pentru schimbarea legii imnului

Federaţia de baschet o ţine de-a surda cu imnul înaintea meciurilor. COSR şi MTS n-au convins-o să-şi schimbe repertoriul. Au covins, în schimb, un grup de parlamentari să propună modificarea legii imnului. „Considerăm că, uneori, măsuri chiar simbolice, dar puternice, se impun”, îşi motivează senatorii iniţiativa. „Simbolic” e nimerit spus aici, pentru că schimbarea propusă nu schimbă nimic, doar explicitează o frază din textul actual al legii.

În ianuarie, MTS a fost victima propriei confuzii şi a crezut că „intonarea imnului la competiţiile interne e interzisă prin lege”. Acum, preventiv, parlamentarii propun ca intonarea imnului la finalele competiţiilor interne să fie obligatorie prin lege. Da, şi? Asta tot nu înseamnă că intonarea imnului în alte situaţii e interzisă. La fel ca şi înainte, „Deşteaptă-te, române!” poate fi cântat, cu tot respectul cuvenit, şi în competiţiile dintre blocuri.

Care-i noima acestei codiţe de lege? Trageţi adânc în aer în piept şi citiţi: „Contribuie la întărirea sentimentului competitorilor sportivi de orice vârstă de apartenenţă la un mediu sigur, protector, lipsit de discriminări sau tensiuni sociale – statul român”. Sportivii aud imnul în finală şi, brusc, simt aşa, sub forma unor furnicături, protecţia statului român. Pe la strofa a doua, li se zbârleşte părul şi li se face pielea de găină! Nici nu-i de mirare că unii plâng pe podium. Îşi amintesc pesemne cum i-a protejat statul, ca un tătuc senil din Sparta, duios numai la beţia de cuvinte.

Dacă vor să-i ajute pe sportivi şi altfel decât prin meloterapie, COSR, MTS şi parlamentarii ar trebui să-i dea zor cu noua lege a sportului. De un an şi jumătate, se lucrează la ea. Înainte de a pleca din MTS, Gabi Szabo spunea că legea e gata, face turul ministerelor, pentru semnături. Szabo a fost schimbată cu Elisabeta Lipă, care a spus, în decembrie anul trecut: „A venit momentul să schimbăm legea sportului!”. A precizat că aşteaptă „sugestii şi propuneri”. Adică pregăteşte un alt proiect decât cel al lui Szabo. Stop şi de la capăt cu munca în zadar, pe timpul bugetar infinit.

Şi COSR, şi MTS au căzut de acord că sportul românesc are nevoie de o lege mai bună. Dar s-o facă alţii. Ei o lălăie. S-au luat cu alte măsuri, „simbolice, dar puternice”. Solicită ca imnul să fie cîntat mai des, „ma non troppo”, numai în cheia sol strămoşesc, măsura de două pătrimi isterice, fără diezi care să agite spiritele.

De vreme ce Parlamentul nu e tehnocrat, ci listocrat, ce pretenţii să ai? Fac şi ei acolo nişte legi după ureche, după cum le sună lor mai demagogic. Dar COSR şi MTS sunt foruri tutelare ale sportului. Cunosc domeniul. Raţiunea lor de a fi nu constă în febra imnului şi alte cacofonii legislative. Trebuie să apere interesele sportivilor. Iar până în prezent, nimeni n-a reuşit (ce-i drept, nici n-a încercat!) să reducă fiscalitatea, să descentralizeze infrastructura ori să atragă sponsori cântând de dimineaţa până seara „Deşteaptă-te, române!”.