Coliba unchiului contribuabil

Revoltă pe plantaţia de bani publici de la ASA! Şefii şi jucătorii vor să fie lăsaţi să culeagă bumbacul de pe tricourile şi cămăşile adversarilor

Cînd oficialii de la ASA Tg. Mureş se înfurie din cauza arbitrajului, e un bun prilej să ne amintim vremurile cînd aceiaşi oficiali alegeau arbitrii după ochi frumoşi. Cînd viceprimarul Maior sare la bătaie după penalty dat Pandurilor şi e potolit de forţele de ordine, să nu uităm că e vorba de acelaşi Maior care umbla cu pixul pe rapoartele observatorilor de joc. Făcea o figură mult mai relaxată în stenogramele din dosarul „Mită în elicopter”: „O persoană necunoscută a adus injurii arbitrului şi în paranteză: «de-ţi dau un cap în gură», ha, ha! Şi-o închis paranteza. Ha, ha!”. Acum cinci ani preistorici spunea asta. Acum cinci ani, Maior avea linie directă către Comisia de Disciplină de la LPF şi un om de încredere în Comitetul Executiv al FRF. Motivele de aplicat corecţii fizice tribului rival erau încă departe.

Precum în lojă, aşa şi pe teren: răscoală. Portarul de la ASA s-a revoltat împotriva asupririi fotbaliştilor de către arbitri. „Sîntem trataţi ca nişte sclavi”, a spus Stăncioiu. „Centralul” Balaj a refuzat să-i explice de ce a dictat penalty, „ca şi cum aş fi un nimic, nu am dreptul să pun o întrebare”. Se pare că portarul avea deja răspunsul. Întreba aşa, de arta conversaţiei: „Cred că merităm mai mult respect din partea unor oameni care greşesc împotriva unei întregi comunităţi”.

Stăncioiu dă şi lecţii de civilizaţie, nu doar de muay thai. Balaj, cu infamul lui fluier, e duşmanul poporului, Stăncioiu e agresorul neînţeles care pune comunitatea mai presus de tibia lui Hora. Fotbaliştii de la ASA nu se plîng că sînt trataţi ca nişte sclavi de şefii clubului, nu se revoltă că nu-şi încasează salariile cu lunile. Libertatea de expresie îi traversează numai cînd se află sub presiunea propriilor gafe.

Singurii care aveau motive de revoltă în acea seară, pe stadionul Trans-Sil, erau spectatorii. Locuitorii din Tîrgu Mureş n-au avut dreptul să pună întrebarea: pe ce dăm banii? Iar banii, peste 7 milioane de lei, s-au dus neîntrebaţi la ASA. Motiv pentru care viceprimarul Maior este trimis în judecată, pentru abuz în serviciu, alături de primar şi de consilieri locali.

Locuitorii din Tîrgu Mureş n-au fost întrebaţi dacă vor să vadă meciuri pe un stadion curat. Maior n-a găsit în bugetul local bani pentru mături şi toalete ecologice la stadion, dar a găsit bani să-l aducă pe Mutu. Cîteva etape, fanii ASA au făcut naveta la Cluj, pînă cînd autorităţile locale au igienizat arena şi au obţinut aviz de la ISU. Dar n-a zis nimeni, ca Stăncioiu în tunel, „Ne iei la mişto, bă?”.

La meciul cu Pandurii, gazdele l-au huiduit, după cum cere eticheta, pe Balaj. Dar ASA, ea ce i-a oferit publicului plătitor de bilete şi de salarii? Mici spartachiade ale frustrării. Tot ce se află între paranteze. Ha, ha.

Locuitorii din Tîrgu Mureş au fost trataţi „ca şi cum ar fi nimic” cînd autorităţile oraşului au decis să ia pe cont propriu tradiţia fotbalistică. Şi s-o deturneze spre tradiţie folcloristică. Numele de ASA a ajuns implicat în scandaluri de arbitraj şi în dosare de corupţie. Maior a avansat. De la daune morale plătite arbitrilor se îndreaptă vertiginos spre daune fizice plătite altor şefi de cluburi. Locuitorii din Tîrgu Mureş merită mai mult. Dar n-apucă să reclame. Să depună formularul la ghişeu. Trebuie să stea la coadă după coliba unchiului Tom din careul mic.

Epoca moşierilor microbişti din primării e pe sfîrşite. Mai devreme sau mai tîrziu, tîrg-mureşenii vor recăpăta controlul asupra oraşului lor, asupra echipei lor. Pentru început, trebuie să afle, şi din altă sursă decît Stăncioiu, cine sînt oamenii care au greşit împotriva întregii comunităţi. La această întrebare le vor răspunde nu arbitrii, ci judecătorii.