Inamicul public nr.1×2

Şumudică riscă şi cîştigă amînări. FRF iar n-are mînă bună la pedepsit pariori

FRF l-a transformat pe Şumudică în suspect de serviciu, acum şi la pariuri. A anunţat că-l are în vizor de mult timp, că dispune de dovezi de la UEFA împotriva lui. Şi că zgomotistul de la Astra va suporta rigorile regulamentului, care e „clar”, în ceea ce-i priveşte pe pariorii din fotbal. Doi ani suspendare şi o amendă de 300.000 de lei, aşa prevăd legile federale. Antrenorul acuzat nu s-a lăsat mai prejos şi a sfidat în stilul western pe cai mici: „Am un avocat”. Nu s-a prezentat la Comisia de Disciplină, a promis că va face dezvăluiri totale. Şansa ca Şumudică să procedeze silenţios era mică, oricum. Aşa că, pînă se împarte dreptatea şi se drămuieşte integritatea la comisii, ne alegem şi cu o porţie de spectacol.

Pariorii angajaţi la cluburi reprezintă una dintre problemele grave ale fotbalului. UEFA şi FIFA o combat şi o investighează în colaborare cu poliţiştii şi cu procurorii. Nu sînt mulţi gambleri din fotbal care să joace cu numele lor real ori să plătească folosind cardul personal, nu al nepotului de văr. Dar, aşa puţini imprudenţi cîţi sînt, află despre ei şi FRF. Conform oficialilor federali, Şumudică se află pe lista neagră a fraierilor, atestată de UEFA. Asta ar trebui să fie suficient pentru ca FRF să dea, în sfîrşit, un exemplu grăitor şi la figurat.

Numai că FRF prelucrează dosarul, face solniţe, bărcuţe şi ghilotine din el, în aşteptarea explicaţiilor lui Şumudică. Cetăţeanul de la Giurgiu are dreptul la un proces corect mediatizat. Cu avocat, cu juriu, cu bară, cu egări, tot tacîmul. Cazul e clar, conform rechizitoriului popularizat de federali. Dar regulamentul acela „clar”, cum îl percepe numai FRF, a fost modificat la începutul lui februarie, de Comitetul de Urgenţă. După cum semnalează cei de la „Fanatik”, schimbările îi favorizează pe cei prinşi cu miza-n sac. Şumudică poate scăpa cu jumătate din pedeapsă, dacă-şi recunoaşte fapta. Ceea ce a şi făcut, invocînd nebunia temporară, drept circumstanţă atenuantă, „eram bolnav!”. De asemenea, tehnicianul Astrei scapă complet de pedeapsă dacă „ajută în orice mod (denunţ, declaraţii, înscrisuri ş.a.m.d.) la soluţionarea cauzei şi sancţionarea celorlalţi participanţi la respectiva abatere disciplinară”.

Cu alte cuvinte, mai puţin solemne, dacă Şumudică dă ponturi despre alţi pariori, este iertat. Regulamentul din 2011, cel după care funcţionează FRF, prevede că hotărîrile Comitetului de Urgenţă trebuie aprobate de Comitetul Executiv. Pînă pe 22 februarie, cînd se întruneşte iar CEx, „portiţele” cu turnătorie pe clanţă nu sînt sigure. Şumudică trebuie să tragă de timp, să mai cheme un avocat, să sune un prieten. Înainte de prima lui audiere la Disiciplină, trebuie să-şi pună mai cu rîvnă cenuşă în cap. Şi să ajute la demascarea altor gambleri din fotbal. Să dea nişte nume, de preferinţă nume din curtea rivalilor din campionat.
Acuzarea la scenă deschisă a lui Şumudică nu va fi urmată de prima victorie pe frontul contra pariorilor din Liga 1. FRF are curaj doar cît să arate cu degetul. Nu-şi asumă riscuri mai mari de-atît. I-a arătat cu degetul pe Napoli şi pe Stoican, apoi pe Mihai Costea. Acum îl cheamă la mustrări pe Şumudică. Să dovedeşti că antrenorul Astrei e vinovat de ceva e partea uşoară, mai ales pentru comisiile de la Casa Fotbalului. Partea grea pentru Federaţie e să pedepsească altfel decît cu vorba pe cineva pentru că pariază. Deocamdată, vorbeşte despre regulament, dar nu-l aplică. Nu se simte destul de norocoasă, cum ar zice Dirty Harry. Dacă deranjează pe cineva? Dacă e copleşită numeric de contravenienţi?

Complicată speţă, să-i sancţionezi pe pariorii din Liga 1! Grea alegere: pedepseşti inamicii publici sau îi premiezi pentru bună trădare? FRF înclină spre a doua variantă. Vorba grea înscrie pînă la pauză şi vorba dulce stabileşte rezultatul final.