Problema „colanţilor” din închisori

Culmea cercetării! Pentru a se menţine în forma care l-a consacrat în detenţie, Copos fură intelectual de la el însuşi

Dovadă că este un autor prolific, George Copos scrie şi în afara închisorii. A emis un comunicat în replică la verdictul de „plagiat subtil”, dat de Universitatea Bucureşti. Copos „a repovestit” pe ici, pe acolo, dar nu prin părţile esenţiale, lucrarea unui istoric, spun universitarii. Diferenţa dintre plagiatul grosolan şi cel subtil este cea dintre a fura un ou şi a cosmetiza un bou care nu-ţi aparţine. Copos a mai avut cîteva tentative de plagiat subtil, toate eşuate. A repovestit Codul Penal, dar, după cum a constatat instanţa, s-a abătut nepermis de mult de la naraţiunea iniţială.

În loc să se bucure că, în sfîrşit, i-a reuşit un plagiat subtil, Copos are un puseu de originalitate. Nu sărbătoreşte, e prea apăsat de sărăcie. De data asta, e vorba de sărăcia în idei, care-l condamnă la cariera de geniu „second hand”. „«Cărţile se scriu din cărţi citite, cu cîteva idei diferite la origine», doar geniile au altă posibilitate. Iar eu, în mod sigur şi clar, nu mă încadrez în această categorie”, a explicat fostul patron al Rapidului. Nu, în mod sigur şi clar, el e o victimă a foametei de cunoaştere, cu referinţe costelive, un sărman compilator cu cîrca, un oropsit al vieţii intelectuale, care n-are după ce bea apă şi după ce lista bibliografia malnutrită.

Copos confundă ideile cu banii. Care circulă. Nu au un proprietar stabil. Ai pus mîna pe ei, gata, sînt ai tăi, nu ai statului. În cazul lucrării plagiate, fostul şef din Grant şi-a însuşit toate ideile, mai puţin pe cea a titlului. Orice ar susţine Universitatea Bucureşti, el nu consideră că s-a pretat la furt intelectual, ci la economie de mijloace. Metoda lui reduce la strictul necesar consumul de resurse în munca de cercetare: aţă albă. Iată ce pot face două mîini cîrpace!

Alţi confraţi de laborator au crescut productivitatea pe ramură utilizînd clei de tîmplărie. Doar că Mihai Stoica, Gigi Becali, Giovanni Becali şi Borcea au decupat cu bomfaierul din ziare şi de pe net. Pe cînd Copos a decupat din cărţi citite de altul, după cum sugerează în comunicat. Avînd ca model viaţa lui Bonaparte, a compus un colaj despre domniţe, ceea ce face din el, dacă nu neapărat un savant, atunci un colant. A sudat cu migală paragrafele şi a reconstituit, la scară reală, o lucrare veche de zece ani, conform ultimelor atestări.

E pasionat de istorie, precizează Copos, o calficare suficientă pentru a avea lipici la mediul academic. De ce, dintre toţi istoricii, amatori, profesionişti sau oficiali, să fie judecat doar el? Toţi se iau unul după altul. Gîndiţi-vă numai cîte sute de biografii ale lui Napoleon există! Toate, cu aceleaşi nume, locuri şi date. Toate încep şi se termină la fel. Nimic original. Dacă găseşti măcar un titlu nou, fără Napoleon în coadă, e ca şi cum ai cîştiga la loterie! „Nu am nici o iluzie că, prin încercarea mea scriitoricească, aş revoluţiona istoriografia română”, spune Copos, în comunicatul său. Fireşte, nu e ca şi cum şi-ar fi scris părerile despre istoria recentă a Rapidului.

Fiind semnat de un cercetător deja validat în aula penitenciarului, ultimul comunicat al lui Copos are automat caracter ştiinţific. De fapt, ne aflăm în faţa unei capodopere reîncălzite, o repovestire a unor comunicate mai vechi din literatura de specialitate, semnate, printr-o simplă coincidenţă de nume, de autorul colectiv George Copos. Asemănarea izbitoare dintre aceste lucrări demonstrează că marile spirite se întîlnesc, pînă la urmă.

Copos patronul de club copiază copios de la Copos creditorul de club, Copos vicepremierul copiază de la Copos hotelierul, Copos capitalistul copiază de la Copos istoricul medieval şi invers. Copos plagiatorul, recunoscînd că nu e un geniu, doar o natură enciclopedică, preia pasaje de la toţi. E o risipă să fii veritabil cînd ai la îndemînă atîtea surse omonime de informare. Şi în comunicat se zgîrceşte la ghilimele. Le pune doar la „reeducare”, deşi, ţinînd cont de obiectul acţiunii, se subînţelegeau.

Pentru că n-a creat locuri de muncă fizică şi nici n-a condus spre insolvenţă un club din Liga 1, Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti nu are căderea să se pronunţe asupra comunicatului. Oricum, cînd o impostură are la bază alte imposturi, nu se mai pune problema autenticităţii. Nu e nici plagiat. E inevitabil.