Duceţi acoperişul la poligraf!

În două luni, inspectorii ISU şi Primăria Capitalei n-au aflat dacă acoperişul Arenei Naţionale arde sau nu. În loc să-l întrebe direct, au plimbat o hîrtie

Printre sponsorii ISU Bucureşti – Ilfov, enumeraţi în revista inspectoratului, „Dealul Spirii”, se numără şi Primăria Capitalei. Se întîmplă mai rar, dar iată că instituţiile publice se arată generoase şi cu instituţiile publice, nu doar cu cele private. Cine-ar fi crezut că dai un ban, dar nu stai în faţă la ghişeu? Primăria Capitalei aşteaptă de două luni avizul de funcţionare pentru Arena Naţională, închisă la începutul lui noiembrie.

Întîi, cei de la ISU au spus că n-au primit nici o solicitare în ultima vreme, după ce a expirat solicitarea depusă imediat după inaugurare. După ce a fost trimisă altă cerere, ISU a dat de ştire că „analizează documentaţia”. „Ulterior acestei etape procedurale, ISU Bucureşti – Ilfov va fi în măsură să emită un punct de vedere asupra stadiului de implementare a normelor de apărare împotriva incendiilor, în vederea emiterii autorizaţiei de securitate la incendiu”, a spus un reprezentant al ISU, citat de Ziare.com. Pe scurt, „Evrika!”.

După etapa hîrtiilor, inspectorii vor analiza o bucată din acoperişul stadionului. Cei de la Primărie susţin că membrana acoperişului a fost testată deja, în Germania. Dar ISU are încredere doar în paharele Erlenmeyer şi în baloanele Wurtz din laboratorul propriu. Mai multe teste nu strică niciodată. Cît va dura oare această etapă? O cerere a avut nevoie de două luni pentru a fi plimbată, scoasă la cină, dusă la film şi probabil de încă două luni pentru a fi analizată de cele trei birouri Avizare-Autorizare de la ISU. Examinarea acoperişului reprezintă o sarcină mai extenuantă. Aparent, e simplu: îi dai foc şi vezi dacă arde, îl arunci în apă şi vezi dacă trece ploaia prin el. În realitatea birocraţiei, lucrurile se petrec altfel. Vom afla că, în ciuda sponsorizărilor, laboratorul ISU are dotări de pe vremea primului „Război al stelelor”, că funcţionează cu prea puţini angajaţi, că Ionică Oppenheimer „vine în cinci minute” şi că nu se mai găsesc decît chibrituri la mîna a doua, după valul de razii de prevenire în ceasul al treisprezecelea.

Să nu uităm că Primăria şi ISU se îndeletnicesc din 2011 cu procesul de avizare a Arenei Naţionale. Timp în care peste 3 milioane de spectatori au mers la meciuri şi la concerte pe riscul plătit din banii lor. Patru ani pentru o hîrtie reprezintă punctul relaxat de vedere al instituţiilor statului despre siguranţa cetăţeanului. Şi anume: cetăţeanul îşi poate purta şi singur de grijă. Trebuie să moară cineva, să se precipite activitatea prin birouri. Dar imboldul tragic are efect limitat. După două luni, nu se mai simt replici seismice în piftia din birouri.

Stadionul de 234 de milioane de euro hibernează cu lacătul pe poartă. N-a primit aviz din pricina unui acoperiş şi aşa decorativ. Conform standardelor nemţeşti, copertina e ignifugă. Nu ştim încă dacă e ignifugă şi după standardele româneşti. Nu ştim cîţi ani le trebuie experţilor ISU şi oficialilor PMB să descifreze acest mister. Ştim doar că s-ar fi mişcat mai repede dacă testau acoperişul cu poligraful: „Ia zi, mă, te aprinzi repede?”. Contribuabilii au plătit 25 de milioane de euro pentru acoperişul retractabil, iar Primăria şi ISU nu sînt în stare să ducă la capăt un test de doi lei.

Nu doar siguranţa cetăţeanului, cetăţeanul însuşi reprezintă, în acest caz, obiectul batjocurii autorităţilor. El e tratat la grămadă, ca un sponsor oricînd bun de jumulit, căruia nu trebuie să-i dea nimeni socoteală. E pauză competiţională, care-i graba cu avizarea? De ce să facă la timp inspectorii ISU şi angajaţii Primăriei o treabă pe care o pot face mai tîrziu şi pe care, cu puţină şansă, puteau să n-o facă niciodată? Îşi iau salariul oricum. Nu-i mai bine, mai frumos, mai româneşte să constaţi exact înaintea meciului că acoperişul trebuie înlocuit, pentru că umbreşte gazonul?