Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Dacă n-aveţi pîine, daţi-le prime!

Rentele şi premiile marilor sportivi nu reprezintă neapărat o recunoaştere a valorii. Sînt mai degrabă un ajutor social din partea unui stat care nu ştie să facă altceva

Permalink to Dacă n-aveţi pîine, daţi-le prime!
luni, 11 ianuarie 2016, 5:23

Să cîştigi o medalie olimpică va ajunge sinonim cu a cîştiga la Loterie. Spre asta ne îndreptăm, spre devalorizarea conceptului de glorie sportivă, dacă politicile guvernamentale se vor rezuma, şi pe viitor, la a dubla potul. Sportul de performanţă va deveni doar un mod de a „da lovitura”, aşa cum s-a întîmplat cu fotbalul.

La fel de adevărat este că statul român trebuie să ofere ceva la schimb pentru serviciile de imagine pe care i le aduc sportivii medaliaţi. La modul ideal, adică la modul suedez, prezentat în paginile Gazetei, statul le oferă suport sportivilor înainte de obţinerea performanţelor. După, le oferă un premiu simbolic. Se cheamă că sînt chit.

La modul românesc, şefii din MTS popularizează iluzia că „noi alocăm pentru un sportiv poate mai mult decît Franţa”, cum afirma secretarul de stat Carmen Tocală. N-a precizat momentul exact cînd alocăm: înainte sau după competiţii. Şi totuşi, deşi cheltuim în stil Maria-Antoaneta, mereu e loc de mai bine în sportul nostru, nu-i aşa? Mereu descoperim ceva de meşterit, în zona strictului necesar. Abia de un an a fost angajat un medic permanent la lotul feminin de gimnastică. La JO de iarnă de la Soci, sania românească s-a rupt pentru că echipajul nu era obişnuit să concureze pe piste veritabile. Patinatorul român care s-a dus la JO pe banii lui n-a fost încă recompensat de nimeni. Dar să nu-l compătimim: dacă era francez, poate primea şi mai puţin decît atît de la stat.

Şeful COSR a numărat medaliile pe 2015 şi le-a declarat „muguri de speranţă pentru viitor”. N-a exprimat nici un parametru vegetal despre noua Lege a Sportului, care are deja ghiocei la tîmple de cînd se află în lucru. Legea asta ar trebui să clarifice, să modernizeze şi să urnească sportul nostru din impasul dublării dese a unor succese tot mai rare. Dar regula nescrisă a ultimilor ani sună aşa: întîi luaţi voi medaliile, apoi schimbăm noi legea şi sporim premiile.

Statul român vede asistaţi social peste tot, şi printre bancheri, şi printre cei mai bogaţi români, şi printre patronii din fotbal, şi printre primari, şi în Parlament, şi în UE. Nu-i de mirare că îi vede şi în sport. Îi tratează pe campioni ca pe o specie de marginali, predispuşi la inadaptare din pricina carierei sportive. E o viziune confortabilă, care nu obligă la schimbări profunde. Rentele şi premiile mărite asta sugerează: că sportivii nu se descurcă după ce se retrag. Cineva care ia o medalie olimpică nu e destul de competitiv pentru economia de piaţă. Se transformă într-un rebut de cum iese din sala de antrenamente. Are nevoie de ajutor social.

Dacă n-au adidaşi, daţi-le cîrje! Se adaugă un pic de vină, pentru lipsa apei din bazin, un mic şi aproape nevinovat calcul de imagine şi aşa obţinem primele medaliaţilor români. Şi ce mai obţinem? O mulţime de capcane. Dispare sportivititatea dintre sportivi şi componenta dezinteresată din patriotism. Campionii trag concluzia că ţara le e datoare. Că ţara n-a făcut destul pentru ei. Nu le-a susţinut opţiunile de viaţă. Iar ţara trage concluzia că sportivilor li s-a urcat imnul la cap. Şi uite-aşa, nimeni nu e mulţumit, dincolo de coperta festivistă.

Un ambasador ne costă pe an în jur de 50.000 de euro. Să plăteşti 70.000 de euro pentru un „ambasador” care ţi-a adus aurul olimpic, după o muncă de patru ani, nu reprezintă o exagerare. Exagerat este să te aştepţi la aurul olimpic după patru ani de bătut în lemn.

Dacă premiile în bani cresc, nu înseamnă că sportul românesc se răsfaţă. Înseamnă că e malnutrit. E hrănit numai cu şampanie şi tort, la vîrf. La bază, sportul nostru se zbate sub nivelul sărăciei. Cu cît e mai prost gestionat, cu cît sînt mai mici salariile antrenorilor de la cluburile şcolare, cu cît sînt mai puţini bani pentru cantonamente şi deplasări la competiţii, cu cît sînt mai puţine şi mai vechi echipamentele, cu atît cresc premiile pentru o medalie. Generozitatea asta orbitoare şi trecătoare ca blitzul e semnul neîndoielnic al subdezvoltării într-un domeniu sau altul. Dacă le dăm bani olimpicilor la matematică nu înseamnă că am reformat educaţia.

O ţară aşezată le asigură sportivilor săi cadrul legal, mediul şi mijloacele necesare pentru a-şi valorifica potenţialul. Le întinde covorul pînă la podium. Noi le întindem covorul roşu preponderent după ce greul s-a consumat. Înainte de a urca pe podium, sportivii noştri trebuie să treacă de Muntele Tuturor Promisiunilor şi de fluviul tuturor şalupelor de pe Snagov. Pînă nu aşezăm ţara, nu avem cum să dimensionăm nici primele olimpicilor astfel încît să semene cu cele pluşate din Suedia. Dar, orişicît, trebuie să avem grijă să nu ne apropiem de nivelul propagandistic al primelor din China şi Rusia. Deşi, în cazul marilor puteri cu mari laboratoare, e greu de spus dacă acestea le oferă sportivilor prime de excelenţă sau bani pentru un ficat nou.

Comentarii (8)Adaugă comentariu

dudu (12 comentarii)  •  11 ianuarie 2016, 23:54

Daca in Romania s-ar da premiul Pulitzer, articolul asta ar fi cu siguranta unul de Pulitzer. Chapeau!

Gareth Edwards (19 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 9:42

Finalul este de coma… Je t’embrasse Mario!!!

cristian (1 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 9:54

devine din ce in ce mai clar ca sistemul actual este inferior ca si posibilitati reale de performare fata de cel al”odiosului trecut”, cand practic toti cei care doreau, sau prin prisma conditiilor superioare oferite, erau”convinsi” sa doreasca a face mai intai miscare(Daciada), apoi sport scolar, pentru ca mai tarziu, in functie de capacitatile fiecaruia, sa se inscrie pe atat de anevoiosul drum al performantei inalte. Desigur, acum avem mai multe farmacii si…biserici, deci Doamne-ajuta! Cat despre sistemul rentelor viagere s-a dovedit ca in multe cazuri a fost de fapt un factor limitativ in ceea ce priveste motivarea post-rezultat a sportivilor respectivi care, in buna traditie romaneasca, au abandonat munca asidua, transpiratia, pentru „nectarul”oferit de contribuabilii recunoscatori nu numai prin premierea respectiva dar iata, pentru intreaga viata. Astfel ca nu ne mai mira ca in loc sa cautam noi solutii, metode de a obtine performante viitoare, ne multumim sa tot”tamaiem” performantele trecutului, refuzand sa facem pasul catre prezent pentru a ajunge in…viitor.

Cristian Mihai (1 comentarii)  •  12 ianuarie 2016, 22:03

De-abia astept sa intre DNA si pe la Ministerul T&S . Se toaca bani din bugetul statului ca la balamuc. Inca. Se fura peste 50% din bani. Dar se fura destept. Noi va dam si din ce va dam X se intoarce la noi. Informatii exista, dovezi de asemenea insa absolut toti functionarii din minister participa la jaf. TOTI fara exceptie.

Cadar Luiza (1 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 2:42

Tot respectul Maria Andries , cat adevar. Fiica mea s-a numarat printe cei medaliati la jocurile FOTE de acest an (festivalul olimpic de tineret european „ghiocei”cum le-ai spus mai devreme ). A adus 2 medalii din cele 10 aduse Romaniei , la tenis si….. nu am cuvinte . Nu s-au schimbat cu nimic criteriile si conditiile de antrenamente (avem aceleasi 5 antrenamente gratuite , nu stim daca vom primii WC-uri pe tablouri de ITF PRO … , mingii ? antrenori gratuiti ?preparator fizic ? medic ? fizioterapeut ? psiholog ? cineva care sa te ajute la programul competitional ? , o sponsorizare mai adevarata pe masura acestui sport si a rezultatelor scoase , nu are nici o favoare iesita din comun ) Sa tot faci sportul asta . Articolul este minunat , jos palaria ! Probabil ca tot o gluma misogina am incercat sa fac si eu . Nu cred ca este pentru postare ceea ce am scris dar am vrut sa stii ca sunt intru totul de acord .

oliwer dobre (1 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 10:31

da , ce sa zic , aproape toata romania face sport ,toate salile de sport sant pline de antremori care dupa progrramul orelor de curs , au sali inchiriate , eu aflandu ma printr e ei , nu trebuie decat sa ne strangem si sa protestam sub toate formele si cu toate mijloacele….astfel o s-a fim praful pe hartie… Articolul este fenomenal de simplu si de la OBIECT mai bine de atat nu se putea scrie…POATE REUSIM SE NE STRANGEM si sa REUSIM !!! SUCCES !!!

Dan (7 comentarii)  •  13 ianuarie 2016, 16:30

Analiza doamnei Maria Andries este gresita si nu reuseste sa afle cauzele.
Voi incerca sa va spun o scurta poveste adevarata.
Asta din pozitia de finantator privat a cluburilor private din comunitatea in care traiesc. Unul dintre putinii, iar explicatia este logica si simpla de ce nu sunt mai multi.

Plecam de pe vremea comunistilor, care au infiintat marile cluburi CS STEAUA si DINAMO. Specifice tarilor comuniste.
Pe vremea lui Ceausescu toate cluburile erau 100% de STAT.
Nu era nici o concurenta neloiala, daca se ducea un jucator de la un club la altul, deoarece PROPRIETARUL SI FINANTATORUL erau aceeasi peste tot.

A venit decembrie 1989, iar noi, in loc sa luam modele din occident, sa facem studii comparative astfel incit sa vedem ce si cum fac cei din occident, spre care ne indreptam privirea, dupa zeci de ani de monopol al statului, noi ne-am apucat, cu marii fosti sportivi din perioada comunista, cu fostii manageri din perioada comunista sa creem : o democratie originala romaneasca, care a dus la un SPORT de „performanta” original romanesc, care in 26 de ani era normal sa dispara incet, dar sigur.

Cauza?
Simplu: Guvernul, Ministerele Tineretului si Sportului , Primariile, CJurile, adica STATUL si ale lui institutii au uitat ca nu mai sunt MONOPOL IN SPORT si nu puteau sa fie si finantatori si concurenti si arbitrii.
Dar ai nostri au fost si sunt si finantatori si proprietari si arbitrii.

Asa ceva nu exista nicaieri in occident.

Sa luam cazul Ministerelor Apararii si cel al Internelor.
Va rog sa imi spuneti in ce stat membru al UE si NATO veti gasi un minister al apararii, care sa aiba, stadion de fotbal si club sportiv asa zis profesionist in proprietate in capitala statului respectiv, iar el ca minister nu are bani de avioane si alte dotari necesare armatei ca obiect principal de activitate?
Nu cred ca in afara de baza sportiva a oricarei universitati militare, unde studentii sa poata sa isi faca orele de sport, veti vedea pe undeva prin vest Minister al Apararii cu club de genul CS STEAUA in proprietate, iar pe deasupra concurind in competitiile unde ar trebui sa fie doar CLUBURI PRIVATE.

In ce state veti gasi minister de interne, care sa aiba CS DINAMO, finantat tot din banii privatilor, care sa concureze cu alti sportivi din cluburi private, care trebuie sa isi faca rost de bani de la aceeasi privati?
In ce state sunt cluburi sportive de fotbal finantate de PRIMARII si CJuri gen ASA 2013, CSMS , Voluntari, Chiajna etc? Nicaieri.

Cam asta este cauza si subiectul se poate detalia…

dan-aliosa ulici (1 comentarii)  •  15 ianuarie 2016, 14:08

GENIAL ARTICOLUL…il preiau si eu pentru http://www.sportsiemotie.ro Genial si comentariul lui DUDU…

Comentează