Să-i spunem Iordănesco!?

Acest articol a fost scris împreună cu cititorii, în urma unei invitaţii lansate pe blogsport.ro

Iată articolul în forma finală:

Grupa României la Euro nu este atît o capcană pentru visători, ci mai degrabă pentru „tricolori”, care se vor trezi supraexpuşi, din conul de umbră direct în vulcanul de lumină din deschidere. E adevărat că această lumină este tocmai ceea ce ne-a lipsit în ultima vreme. Aşadar, nu avem voie să ne plîngem că vom avea parte de prea multă. Ne vom afla pentru prima oară în centrul unei asemenea cantităţi de atenţie, e momentul să ne dezmorţim orgoliul bun, să ne scuturăm amintirile de molozul reconstrucţiilor şi să scoatem de la naftalină fracul asortat la fularul tricolor. Avem un motiv cît Tour Eiffel să ne simţim importanţi.

Înainte de a ne apuca de calcule şi pronosticuri, să recapitulăm bobocii selecţionabili. Spre deosebire de celelalte turnee finale la care am fost, nu avem un jucător care să facă diferenţa. Ei, bine, şi francezii au rămas fără salvatorul şi salivatorul lor Benzema, căpitanul de la precedentul Mondial. Nu sîntem singurii fără capete fotogenice de afiş. Prin urmare, în loc să răscolim ligile inferioare din Bulgaria, după un „tricolor” de talie europeană, trebuie să procedăm realist. Să ne concentrăm sută la sută pe ideea de echipă, nu de elită. Nici Grecia n-avea vedete la Euro 2004.

Asta am semănat, nepăsare pentru juniori şi interese personale în rest, după Revoluţie încoace. De unde să culegem fructul pasiunii? Din „cîmpul de cartofi”? În condiţiile în care internaţionalii români sînt de valori apropiate, interşanjabili, pe toate liniile, selecţia la „naţională” devine o chestiune de gusturi şi mai puţin o chestiune de criterii. După cum a spus-o şi Iordănescu, să vină toţi, cu mic, cu mare, să dea o mînă, un picior de ajutor, vom defila la turneul final cu o oaste de strînsură. De vreme ce nu avem cum să creştem valoarea lotului, trebuie să renovăm alte aspecte.

În afară de rugăciuni, în atribuţiile selecţionerului ar trebui să intre şi  nişte sesiuni de „mental coaching”, în genul celor care au făcut minuni la „naţionala” de handbal feminin. O altă soluţie de succes importată în sportul nostru este preparatorul fizic.  Înainte de a-l împrumuta pe Mircea Lucescu de la Ahmetov, Iordănescu ar trebui să-l împrumute pe Neubert de la Steaua. Fără nervi de fier şi muşchi de oţel, o să uităm şi prima strofă la imn pe Stade de France. La „barbarii de tirani”, vom fi deja în autocarul spre aeroport.

În noul format al Euro, cu 24 de echipe, calificarea din grupe nu e o misiune imposibilă. Eugene Ionesco a pregătit terenul. I-a învăţat pe parizieni despre absurd. Anghel Iordănesco şi băieţii lui trebuie să-i înveţe despre nonsensul calculelor de pe hîrtie. Dacă tot plătim acelaşi preţ la bilete cu francezii, măcar să joace şi ai noştri de la egal la egal cu Franţa. Să se vîndă scump şi spectaculos, adică să marcheze un gol, două, pentru retrospectivele de Revelion. Să nu fie iar Tătăruşanu omul meciului. Fanii aşteaptă de ani buni să sară de pe scaune la meciurile „naţionalei”, să se strîngă în piaţă şi de bucurie, nu de furie. Cer prea mult? Al 12-lea jucător a făcut diferenţa în preliminarii, acum e rîndul celorlalţi 11. Ori pe Stade de France, ori niciodată.

Au contribuit: Maria, Dan, Cristian Puricica, Vlad, dac.impielitzat, bytza7, utraian, Jules, piticu