Nici „fostele glorii” nu mai sînt ce-au fost!

Becali a epuizat toate legendele Stelei. Lui Reghecampf i-a rămas doar Mihai Stoica, să-l scoată în faţă, pentru a-i ţine ocupaţi pe suporteri

„Încercăm să refacem acel trio care a avut mult succes”, a spus Reghecampf, la revenire. Noul antrenor al Stelei se referă la Gigi Becali, la Mihai Stoica şi, nu în ultimul colţ al triunghiului, la el însuşi. Îndrăzneaţă mişcare, să-l incluzi pe finanţatorul Stelei într-o figură geometrică!

De fapt, trio-ul de succes este un duo penal plus un tehnician. Condamnat la trei ani şi şase luni de închisoare cu executare, Mihai Stoica a fost propus zilele acestea pentru eliberare condiţionată. A ispăşit jumătate din pedeapsă. A scris cărţi de tactică şi a cîştigat trofee în competiţiile de fotbal dintre penitenciare. Asta îl recomandă drept un deţinut model, nu drept o garanţie a gloriei trecute, aşa cum îl prezintă Reghecampf. Nu e vorba despre meritele lui Stoica, în calitate de conducător de club. Nu mai discutăm despre asta, după ce a deliberat deja instanţa. Conform verdictului definitiv din Dosarul Transferurilor, fostul oficial al Stelei nu are voie timp de doi ani să reprezinte un club de fotbal. Dacă nu exista această interdicţie impusă de instanţă, reintegrarea lui Mihai Stoica la locul faptei ar fi decurs lin şi triumfal. Aşa tolerantă cum e cu legea, lumea fotbalului nostru l-ar fi primit pe Stoica înapoi cu braţele deschise. I-ar fi reproşat cel mult că a fost prins.

Nici infracţiunea pentru care a fost condamnat, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, nici interdicţia instanţei n-au produs mare impresie asupra lui Reghecampf. Antrenorul se bazează pe interpretarea lui „nu” din verdict: „Ştiu că se discută că nu o să aibă voie să lucreze în fotbal. Va avea voie, mai puţin cîteva lucruri”. Iată cele „cîteva lucruri”: Stoica n-are voie să se ocupe de scouting şi de transferuri, să negocieze, să semneze contracte, să vorbească în numele clubului, să stea pe banca tehnică, să salute galeria. Are voie să-i lovească pe angajaţii RATB doar pe cont propriu, fără să apeleze la bodyguarzii de la stadion. Cu alte cuvinte, Steaua se va alege cu o nouă problemă de tip Rădoi, antrenorul fără diplomă. De data asta, trebuie să găsească soluţii inventive pentru Mihai Stoica, executivul cu executare.

Interdicţia instanţei nu afectează prietenia dintre Mihai Stoica şi Reghecampf. Antrenorul Stelei e liber să plănuiască tot ce-i trece prin cap împreună cu fostul manager. E liber să şi viseze că va colabora şi oficial cu el, la formarea unei echipe de Champions League. Dar asta e o alegere care ţine de planul personal şi nu arată, oricum ai privi-o, ca o soluţie serioasă pentru redresarea clubului. În plan profesional, Reghecampf trebuie să opteze între binele echipei, binele prietenilor săi şi buna lui relaţie cu patronul. În acest moment, ultimul lucru de care are nevoie campioana e încă o complicaţie legală. Să se lege cu lanţuri superstiţioase de un trecut idilic, deşi tulbure, în loc să aspire la un viitor decent şi la un prezent mai puţin urgent.

Dincolo de graţii şi dizgraţii, Mihai Stoica s-a consacrat la Steaua în rol de comunicator. În această postură, de paravan al criticilor şi lansator de aroganţe balistice, i-a fost el util echipei. Ca descoperitor de talente, n-a găsit pepite de Amazon într-o proporţie convingătoare. Oricum, timp de doi ani, n-are voie să se ocupe cu nimic din ce făcea înainte la Steaua, la Urziceni şi, mai ales, la Oţelul. N-are voie să dea cu mătura la club decît deghizat în măturător. Conform legii, aşa stau lucrurile, oricîte portiţe ar forţa Reghecampf. Le forţează ca exerciţiu de imagine? Ca exerciţiu de loialitate? Nu contează. E un exerciţiu penibil. Îl scoate în faţă pe Mihai Stoica din acelaşi motiv pentru care finanţatorul Stelei scoate în faţă legendele echipei: să cîştige timp, dîndu-le fanilor speranţe false.