Manualul de disciplinat muşte

La Casa Fotbalului, fair-play-ul financiar de la UEFA a fost tradus şi interpretat ca "fair-play cu finanţatorii"

Viorel Duru s-a trezit iar în ofsaid, adică în rolul „poliţistului rău”, care-ţi citeşte drepturile în locul poveştii de seară. De fiecare dată, oficialul federal se lasă purtat de val şi vrea să joace după regulile cele noi şi lucioase. De data asta, a crezut cinstit în treaba cu depunctarea datornicilor.

Ca şef al Administraţiei de Monitorizare Financiară din cadrul FRF, a reclamat Astra, ASA şi CFR Cluj la Comisia de Disiciplină. Răspunsul l-a mirat pe Duru, care pică mereu la mijloc între cele două standarde moştenite de FRF de la o mătuşă fanariotă. „Comisia de Disciplină a respins solicitarea noastră, pentru că a interpretat că cele două cluburi, Astra Giurgiu şi ASA Tg. Mureş, sînt sub monitorizarea UEFA şi sub sancţiune disciplinară ar fi sancţionate de două ori”, a rezumat oficialul federal, citat de Mediafax. „Poliţiştii buni” de la Disciplină au decis: nu-i mai pedepsim noi, îi pedepseşte UEFA, dacă-i pedepseşte. În cazul CFR Cluj, judecă TAS-ul.

Depunctarea reprezintă, ea însăşi, un rabat. Alternativa cu faţă de asistent social a retrogradării insolvenţilor. Este prima dintre cele trei soluţii ale lui Burleanu, „soluţii pe termen scurt, mediu şi lung”, împotriva depopulării din Liga 1. „Pe termen scurt, soluţia este modificarea manualului de licenţiere”, anunţa preşedintele FRF în februarie. L-au modificat. Asta era partea uşoară, de altfel. „Nu se mai retrogradează, dar introducem conceptul de fair-play financiar, astfel încît de acum înainte toate cluburile care intră în insolvenţă vor fi depunctate”.

După zece luni, conceptul de fair-play financiar n-a murit, dar s-a transformat, vorba cîntecului. E mai pragmatic, mai ancorat în realităţile capitalului lipsă: nu se mai depunctează. Manualul de licenţiere al FRF a suferit mai multe modificări decît toate manualele din România la un loc. Nici manualul de istorie a românilor, în care Andreea Esca încheia şirul voievozilor, iar televiziunea, şirul bătăliilor, nu se schimbase într-atît.

Impus de UEFA în competiţiile ei şi recomandat federaţiilor naţionale, fair-play-ul financiar prinde greu rădăcini în cernoziomurile mişcătoare ale Ligii 1. FRF abia pridideşte să fie fair-play cu patronii de cluburi. Mai durează pînă implementează fair-play-ul faţă de angajaţii cluburilor lor şi faţă de stat. Şumudică reclamă că e „munca lui în joc”. Combate regula cu raţiuni sentimentale. Dar discuţia asta, dacă depunctarea e morală, legală, sindical corectă etc, nici nu mai are rost. Noua regulă e doar o altă sperietoare plantată în lanul de sperietori federale, să anime lutul sărac, dar balcanic al campionatului nostru.

„E posibil să fi achitat datoriile după termen, dar asta nu înseamnă că sînt exoneraţi de sancţiune. Regulamentul nu prevede aşa ceva”, a spus Duru. Admirabilă siguranţa cu care se referă la regulament! Cît a vorbit el, poţi să ştii?, noi reguli au şi ieşit ca alienii din burta paginilor. Federaţia arată îngăduinţă echipelor cu probleme financiare. E alegerea ei, rezonabilă, la urma urmei. Ceea ce nu e rezonabil e să pretinzi că monitorizezi, pedepseşti şi dormi sub pernă cu normele UEFA. Dacă tot joacă cine poate, cine are 11 fotbalişti valizi şi un antrenor cu bani de-acasă, ce rost mai au procesul de licenţiere şi toate hîrtiile aferente? Să extermine pădurile?

Cît despre Comisia de Disciplină, ştim la ce foloseşte. Nu e tocmai lovită de futilitate. Decide cînd au antrenorii voie să se ridice în picioare. Ar trebui redenumită Comisia de Disciplinare a lui Rădoi. Pe moment, a rămas în pană de obiectul muncii, dar găseşte ea ceva de făcut. O să amendeze muştele din jurul băncii tehnice, mai ales pe acelea care instigă membrii staff-ului să dea din mînă, ca şi cum ar da indicaţii tactice. Pe muştele recidiviste o să le şi suspende pe durată nedeterminată, prin lovituri bine plasate cu manualul de licenţiere.