Serviciul Penal de Organizare a Coincidenţelor

Inculpaţii din Dosarul Transferurilor se pare că aveau 150.000 de motive de încredere în justiţie. Noi avem 150.000 de motive în plus să ne îndoim de repartizarea aleatorie a dosarelor

Meseria de judecător are un prestigiu aparte. Lumea aşteaptă Ziua Judecăţii, nu Ziua cînd vom merge cu toţii la dentist. Geanina Terceanu a considerat că, în ciuda importanţei, meseria de judecător nu e destul de veche. Nu e tocmai cea mai veche din lume. După cum reiese din stenograme, magistratul care a judecat în primă instanţă Dosarul Transferurilor a aplicat legea nescrisă: „Plăteşti ca să pui mîna pe verdict!”.

Nu este singurul dosar cu inculpaţi din fotbal ajuns pe masa Geaninei Terceanu. În Dosarul Sediul Ligii, judecătoarea l-a achitat pe Dumitru Dragomir, în februarie 2011, după doi ani de termene. La Curtea de Apel, după doar trei săptămîni (bună şi experienţa la ceva!), judecătoarea Viorica Costiniu a menţinut verdictul din primă instanţă.

În primele două instanţe, Dosarul Sediul Ligii a avut aceeaşi traiectorie cu Dosarul Transferurilor: a trecut de la Geanina Terceanu la Viorica Costiniu şi Luchian Constantinescu. În Dosarul Transferurilor, Costiniu şi Constantinescu au dictat condamnări, nu achitări. Dar n-au audiat inculpaţii. Prin urmare, obţinerea rejudecării dosarului a devenit joacă de copii pentru avocaţii fraţilor Becali şi compania. Procesul s-a prelungit cu doi ani.

Geanina Terceanu a decis, de asemenea, să-l elibereze pe Dinel Staicu, după o lună de arest preventiv, pe motiv că are doctorat, prin urmare e cetăţean onorabil. Lupta pentru emanciparea din cătuşe a fostului patron al Universităţii s-a finalizat cu trimiterea în instanţă a două judecătoare şi cu NUP pentru alte două judecătoare, printre care şi Geanina Terceanu.

Şi încă o coincidenţă, tot cu finanţatori de cluburi. Ştefan Pistol e oarecum faimos pentru că a încercat să judece un dosar în care era parte vătămată. Tot el a izbutit să se sincronizeze cu numele lui Gigi Becali mai ceva ca sacul cu peticul. A făcut parte din toate completele de 3 de la Înalta Curte care l-au achitat pe patronul Stelei, în dosarele în care acesta a fost ulterior condamnat: „Sechestrarea hoţilor de maşini”, „Schimbul de terenuri cu MApN”, „Valiza”. Site-ul luju.ro adaugă că şi în completele de 5 la ÎCCJ care l-au condamnat pe finanţatorul Stelei s-au repetat două nume: Livia Stanciu şi Francisca Vasile. Amintiţi-vă cît a durat suspansul cu pedepsele definitive: le contopim, nu le contopim?!

Astfel de coincidenţe dăunează încrederii în vîrful justiţiei. Dăunează şi solidarităţii de breaslă. Unii judecători au baftă de inculpaţi generoşi, alţii – nu. Pentru unii judecători meseria e brăţară de aur, pentru alţii meseria e brăţară de aur, rochie de designer, apartament, teren intravilan, maşină, vilă în Valea Doftanei.

Din 36 de judecători din secţiile penale ale Tribunalului Bucureşti, dosarele cu inculpaţi din fotbal au nimerit cu predilecţie la Geanina Terceanu. Iar de la Geanina Terceanu au ajuns, tot cu predilecţie, la Costiniu şi Constantinescu. Ce bine ar fi dacă şi gripa s-ar transmite ca dosarele, în circuit închis, numai de la unii oameni la unii oameni.

Din 37 de judecători din secţiile penale ale Curţii de Apel Bucureşti, Costiniu şi Constantinescu au atras ca magneţii dosarele cu inculpaţi din fotbal.

Din 31 de judecători de la Secţia Penală a Înaltei Curţi, numai Pistol l-a nimerit pe Gigi Becali.

Pe lîngă secţiile penală, civilă, de contencios administrativ etc, se pare că instanţele ar trebui să aibă şi o secţie microbistă. În mare, se cunoaşte deja componenţa.

Programul informatic Ecris, de repartizare aleatorie a dosarelor, dă erori umane. Poate fi manipulat. Au atras atenţia oameni din sistem. A atras atenţia Curtea de Conturi a României, în raportul pe 2011: „Ecris prezintă carenţe în mecanismul de înregistrare a dosarelor, atribuirea electronică a numărului unic de dosar şi repartizarea aleatorie a primului termen”.

Există soluţii, unele propuse chiar de judecători. De pildă, rotirea grefierilor care se ocupă de înregistrarea dosarelor. Nu s-a schimbat nimic. Softul funcţionează în continuare ca un Serviciu Penal de Organizare a Coincidenţelor (SPOC), ca să parafrazăm un dilematic „extremist de centru”. În comparaţie cu softul ăsta, metoda strămutării dosarului e ca „x şi 0” faţă de „Need for Speed”.

De carenţele Ecris s-au folosit judecătoarele Dinu şi Costache, cele care i-au anulat lui Dinel Staicu pedeapsa de şapte ani de închisoare cu executare. Conform rechizitoriului, actualele inculpate s-au asigurat că dosarul va ajunge la ele. Se şi mîndreau cu abilitatea asta, pentru care „toată lumea le caută”. La fel ca avocaţii, iată, şi judecătorii au „clienţii” lor.

Iar printre aceşti „clienţi”, oamenii de fotbal reprezintă o categorie frumos rumenită. Ar trebui să urce treptele tribunalelor cu mărul gata pus în gură, înconjuraţi de felii de morcov şi stropiţi cu vin alb, să se frăgezească pînă la verdict. Sînt prada grasă, curcanii de Ziua Recunoştinţei. După ce s-au lăudat la TV cu banii lor, cu valoarea lor, trebuie să plătească şi ei, nu? Şi aroganţa are un preţ!

Pe cine să jumuleşti dacă nu pe şefii din fotbal? Pe politicieni, pe primari? Nişte pîrliţi, nişte conturi-goale, fără discuţie! Trăiesc din mila rudelor, din ajutoare, sporuri şi dublări de pensii de la stat. Declaraţiile lor de avere nici n-ar trebui să se mai numească aşa.

Sînt, de fapt, declaraţii de sărăcie. Stau în funcţii ca sihaştrii în peşteră, lepădîndu-se periodic de bunurile lumeşti. Inculpaţii din lumea afacerilor nu au leţcaie. Politicienii şi primarii i-au jumulit deja procentual. Iar judecătorilor inculpaţi nu se face să le vinzi castraveţi. Oricum, ce să le ceri? Să-i iei caprele lui Toni Greblă? E inuman! Speţă de exploatare! E ca şi cum ai lăsa-o pe Fefeleaga fără Bator al ei.