Dosarul scamatorilor

Pentru ca un proces să dureze opt ani, e nevoie de magicieni, nu de magistraţi. Ancheta DNA expune acum trucurile unuia dintre ei

Cînd avea pe masă Dosarul Transferurilor, judecătoarea Geanina Terceanu, fostă Teodorovici, decidea amînări cum scot scamatorii panglici pe gură. Pe la amînarea cu numărul 30, te gîndeai: „Şi cu asta gata! Unde să încapă atîtea panglici!?”.

Secret profesional! În primă instanţă, procesul a fost amînat de peste 30 de ori şi a durat trei ani. Ancheta DNA începe să desluşească şi pentru spectatorii contribuabili trucurile din spatele unuia dintre cele mai lungi procese de corupţie din România postdecembristă.

Din momentul declanşării anchetei şi pînă la verdictul din 4 martie 2014, au trecut opt ani. Unii martorii au decedat sau au uitat de la mînă pînă la comisiile rogatorii.

Cluburile au retrogradat, jucătorii transferaţi s-au retras, garoafele de fetru s-au vestejit în fracul prestidigitatorului.

Cînd împărţirea dreptăţii durează atît de mult, încrederea în justiţie se apropie de încrederea în magicienii care îşi decupează asistenta în două, apoi o recuperează fără cazier din culise. Ceva se întîmplă acolo, nu ştii ce, nu poţi demonstra, iar verdictele judecătoreşti nu ai căderea să le comentezi.

Judecătoarea Geanina Terceanu a devenit inculpată. Este cercetată pentru luare de mită, de la trei dintre acuzaţii din Dosarul Transferurilor.

Pe parcursul anchetei, vom şti mai multe despre cum reuşea magistratul să extragă atîtea vicii de procedură din mînecă. Despre cum reuşea un judecător să nu judece, dar să creeze iluzia judecăţii, pentru ca achitarea să nu pară ruptă din context.

Un alt magistrat care a avut pe masă Dosarul Transferurilor şi a constatat că „faptele nu există”, Luchian Constantinescu, a stîrnit zilele acestea atenţia Inspecţiei Judiciare, din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Este anchetat pentru că a decis că Moş Crăciun există şi l-a pus în libertate a lui Cristian Popescu Piedone, suspect în Dosarul „Colectiv”.

Avocaţii fostului primar ceruseră doar eliberare condiţionată, sub control judiciar. O adevărată provocare, acest caz Piedone! Una e să subtilizezi din vorbe, hocus, pocus, un cărucior plin cu probe. Să-l goleşti din cîteva pase magice. Alta e să convingi o ţară întreagă că morţii de la Colectiv nu există.

Judecătorii nu dau socoteală decît în faţa judecătorilor. Dacă nu funcţionează mecanismele imunitare din organismul cu sînge de castă al magistraţilor, funcţionează justiţia însăşi. Luchian Constantinescu va da socoteală judecătorilor din Inspecţia Judiciară.

La fel, Geanina Terceanu va da socoteală în faţa judecătorilor, dar după ce trece întîi prin întrebările procurorilor. Ea n-a avut bafta să fie inspectată în timp util. Zecile de amînări n-au neliniştit pe nimeni din breaslă. Amînările erau monedă curentă, pitită după urechea judecătorilor, cînd a început Dosarul Transferurilor.

Nu comentăm verdictele, dar plătim salarii pentru ele şi avem dreptul la explicaţii, cînd le primim după ani de aşteptare. Pînă să ajungă la noi, coşul cu mere devine, la loc, livadă. O fi făcînd şi asta parte din spectacol. Magie cu încetinitorul. Opt ani. Pînă şi lui Harry Potter i-a crescut barba.

Pînă şi Kafka s-a apucat de bancuri. Face stand up, sit down comedy. Inculpaţii aproape şi-au ispăşit pedeapsa şi sînt aduşi din nou în boxa inculpaţilor. Urmează dosarul cu faptele din spatele dosarului cu faptele „care nu există”. În sfîrşit, toate ţambalurile vor fi ieşi din batistă.