Sabotaţi de normalitate

Nu există schimbări mici! Există doar eforturi mari! Oficialii Stelei consideră "ciudat" că s-a închis stadionul tocmai la meciul lor

Oficialii Stelei au primit „cu mare surprindere” decizia mutării la Cluj a meciului cu FC Botoşani. Purtător de cuvînt al băncii tehnice, Dumitru Dumitriu s-a arătat mai mult decît surprins. S-a arătat iritat. „Păi, dacă un stadion pe care s-a jucat o finală europeană nu e bun, păi, care e bun?”. La deranjul cu stadionul se adaugă observaţia că  „toate echipele abordează jocul cu Steaua ca pe o finală”. S-au aliniat amprentele. Dumitriu aproape a descoperit o conspiraţie care se ignoră împotriva campioanei.

Căpitanul Varela, şi el, a detectat semnele unei persecuţii: „Este păcat ce s-a întîmplat la Colectiv, dar să dai o decizie din asta, după aproape o sută de meciuri, că nu mai poţi juca pe Arena Naţională, casa noastră, cred că este foarte ciudat”. Da, e ciudat, ciudat de tardiv. Dar „ciudăţenia” asta reprezintă norma, după o excepţie care a ţinut patru ani.

Şi în Colectiv s-au ţinut zeci de concerte. Cu unul prea mult. Pentru Dumitriu şi Varela securitatea la incendiu reprezintă un motiv de disconfort. Nu sînt singurii care consideră că Arena Naţională e doar un drob de sare de 234 de milioane de euro, exclusiv gazonul. Şi nu vor fi nici ultimii. De aceeaşi părere cu ei au fost ministere, guverne, instituţii ale statului, firme private. Un întreg sistem a bagatelizat riscul, timp de decenii. Un întreg sistem a considerat că viaţa e un moft, iar protejarea ei – o fiţă. „A existat o atenţie insuficientă acordată în ultimii 25 de ani acestui aspect”, a spus premierul interimar Sorin Cîmpeanu. „Aspectul” fiind siguranţa copiilor. „Aspectul” fiind majoritatea zdrobitoare: 93 la sută din şcoli nu au aviz ISU. Şi atunci pentru ce s-a acordat o atenţie suficientă? De exemplu, pentru obligativitatea religiei în şcoli, în ceea ce-l priveşte pe domnul Cîmpeanu, fost ministru al Educaţiei. El, unul, s-a ocupat de salvgardarea sufletelor, nu a trupurilor.

Pe Arena Naţională se puteau juca încă zeci de meciuri, se puteau juca şi meciuri de la Euro 2020. Domnul Dumitriu n-ar fi avut nici o obiecţie. Varela n-ar fi constatat nimic ciudat. Avizul ISU pare o hîrtiuţă, un detaliu care a căpătat proporţii exagerate sub impresia tragediei. Este un detaliu, într-adevăr. Un mărunţiş. Dar e unul dintre acele mărunţişuri pe care nu le poţi obţine altfel decît mutînd munţii din loc. Faptul că Dumitriu şi Varela îşi exprimă liber părerea la televizor e tot un astfel de mărunţiş. Un „moft” pentru care au luptat şi au murit oameni. De la nepăsarea autorităţilor la atenţia lor pentru „aspecte”, de la şeptel electoral la popor e o cale la fel de lungă ca de la „tovarăşe” la „domnule”, via „măi animalule”.

Cîteva ore pe drum, pînă la Cluj, disconfortul, oboseala reprezintă pierderi reparabile. Oricît timp ar dura, oricîtă bătaie de cap ar presupune, transformarea stadioanelor în locuri sigure are, din fericire, doar costuri în bani. „E o neglijenţă pe care trebuie să şi-o asume cineva!”, a comentat şi preşedintele Stelei, Valeriu Argăseală. Păi, tocmai, umblă neasumată de 25 de ani, cît să mai aşteptăm? De undeva, trebuie să înceapă responsabilizarea. Iar domnul Argăseală şi ceilalţi vorbitori de la Steaua au ocazia să pună umărul, ca reprezentanţi ai celui mai popular club de fotbal din România. La urma-urmei, să insişti ca suporterii să vină pe un stadion nesigur nu e o neglijenţă, e o inconştienţă.

Pompierii închid stadioane. Acum le permite legea s-o facă. E o măsură necesară, nu rodul unei isterii colective. Cei care se isterizează la schimbarea de peisaj sînt oamenii de fotbal, ca întotdeauna, doldora de scenarii. Unii cer de-a dreptul demolarea stadioanelor. Alţii protestează contra surprizelor şi au suspiciuni privind eventuale beţe în roate. Ca orice lucru extraordinar, normalitatea, ce să-i faci, ne ia mereu pe nepregătite. „Nu ne vine să credem!”. Credeţi! Nici politicienii n-au crezut că Pămîntul e rotund. Dar uite că totuşi se mişcă.