Du-te, Dică, şi vino cu alte texte!

Pentru a ridica puterea de cumpărare a galeriei, Steaua va accepta pe viitor numai suporteri din Top 300

În calitate de antrenor vorbitor al Stelei, Nicolae Dică i-a acuzat pe suporteri de eforturi bugetare  nesustenabile. „Să cumpărăm un bilet de 20 de lei sau 10 lei nu putem, aşa că… Din gură se fac multe…”.  Adică din gură vor să preia clubul, a explicat, dar nu-şi permit un bilet la meci.

La cîte milioane au băgat suporterii în ultimii ani în contul echipei, i-o fi ajuns şi pe ei criza. Acum doi ani, Steaua încasa suma record de 6 milioane de euro pe sezon din vînzările de bilete. Şi unele erau bilete de cupe europene. În anii următori, roş-albaştrii au crescut miza. Aveau cele mai scumpe bilete din Liga Campionilor, ţinînd cont de venitul mediu pe cap de locuitor. Şi tot au jucat cu stadionul plin. Acum vînd în jur de o mie de bilete la un meci de Liga 1. Dică a tras concluzia că suporterii nu mai au cu ce. Şi nici nu pot lua înapoi banii cu care au împrumutat clubul.

În acest caz, Steaua trebuie să-şi reconsidere politica legată de fani. Să instituie un set de reguli.  De pildă, devii suporter doar pe baza unui extras de cont din Elveţia. Nu se mai poate aşa, doar cu buletinul, să ţii cu Steaua necondiţionat. Trebuie să faci parte cel puţin din „upper middle class”-ul din Pipera şi Tunari. Altfel cum să fii pe aceeaşi lungime de undă cu o echipă care a avut venituri de 95 de milioane de euro în ultimii cinci ani?

Dică n-a luat în calcul şi varianta că suporterii au cu ce, dar nu vor să ia bilete. Dacă ar fi avut vreo bănuială din asta, altfel aborda problema. Lăsa tactul deoparte şi venea cu texte consacrate, de rapsod profesionist. Începea cu „Tatăl Nostru”, „Înger, îngeraşul meu”, continua cu un colind, apoi încheia en fanfare cu „Fanilor din lumea-ntreagă”, acompaniindu-se la mandolină, tamburină şi muzicuţă în acelaşi timp.

Ca David Copperfield de sub pelerina satinată, scotea de sub bluza de trening o reţetă plastifiată, nişte carnete de alocaţii „photoshopate”, tăieturi din ziare, capturi video, selfie-uri. Orice, numaI să-l creadă lumea că are vreo 30 de copilaşi în cantonament şi un băiat fără o bursă, la studii la Chişinău.

Aşa, suporterii nu se simt îndemnaţi să scoată banul şi să-l arunce în jobenul cu fund dublu, întins de club. Ce garanţie au că Dică nu-i păcăleşte şi că, de fapt, încasările de pe bilete se duc tot în buzunarele lui Becali? Oamenii străzii n-or avea ei bani de-acasă, ca Dică, să vină la meciuri, dar se pricep să formuleze o cerere de finanţare nerambursabilă. Ei s-au prins că nu se simte nimeni mai bun, mai solidar dacă încurajează industria alcoolului, retailerii de aurolac, cercurile vicioase, în general.