Portarul minţilor

Din dresor de arbitri, Prunea a devenit dresor de portofele. A scumpit biletele la meciul cu Steaua pentru a-i învăţa minte pe ieşeni că părerile costă

Prunea s-a ţinut de cuvînt şi s-a răzbunat pe ieşeni, triplînd preţul biletelor la meciul cu Steaua. Vă daţi seama ce-o să-i facă lui Kennet Andersson! Cum o să se răzbune pe suedez, cînd îl va prinde, dacă o face pe haiducul cu nişte cetăţeni care îi plătesc salariul! Singura lor greşeală ar fi că prea se trezesc la Cenaclul Junimea cînd vin la stadion şi se apucă să-şi dea cu părerea despre poemul în proză din teren.

„Vă spun de acum, 10 milioane punem biletul. Sînt total nemulţumit. Aici s-a făcut echipă pentru ieşeni, care trebuie să fie iubită de ieşeni!”. Asta a promis preşedintele CSMS Iaşi după meciul cu Steaua, la finalul sezonului trecut. Acum Prunea nu cere chiar 10 milioane pe un bilet, întrucît Steaua nu l-a transferat pe Robbie Williams. Totuşi, preşedintele CSMS n-a renunţat la planul de a-i deprinde pe spectatorii ieşeni cu surîsul profesional.

La meciul cu Steaua, preţul unui bilet la peluze a sărit de la 10 la 30 lei, mai scump decît un bilet la un film 3 D (21,5 lei), programat la aceeaşi oră. Mai scump decît un bilet la Teatrul Naţional din Iaşi, 22 de lei, la o piesă de Truman Capote. Cel mai ieftin bilet la „Boema”, la Opera din Iaşi, este 10 lei. Cel mai scump – 60 lei, cît un bilet în tribune la „Hai, băieţii!”.

Păi, asta e şi ideea, să simtă omul la portofel că se întîmplă ceva în oraş, altceva decît declaraţiile lui Prunea. Să ştie pe baza bonului fiscal că vine la meciul cu Steaua, să n-aplaude ca la teatru. Să aplaude ca şi cum calitatea vieţii lui ar depinde de asta, ca şi cum ar avea o pereche de palme de schimb şi creierul la garderobă.

În curînd, pe lîngă zîmbetul comercial, extatic, conducerea CSMS le va impune spectatorilor şi ţinută obligatorie, frac de pinguin, înotătoare, ciocul mic. Că nu degeaba Primăria Iaşi dă atîţia bani la sport, 0,59 la sută din buget, 0,09 la sută pentru instituţii de spectacole şi nici un leu pentru biblioteci, în 2014. Sau, în 2015, 6 milioane de lei către ONG-ul din spatele CSMS versus 2 milioane de lei la ONG-ul „Iaşi Capitală Culturală Europeană”. CSMS e prioritatea zero, adevăratul entertainment elitist, noua cultură înaltă. Ieşenii plătesc de două ori regeşte pentru echipa lui Napoli, o dată prin contribuţia la bugetul local şi a doua oară prin biletul la meci. Şi iată, tot nu l-au convins pe Prunea că merită să aibă un cuvînt de spus.

Poate nu toţi ieşenii trebuiau trimişi la reeducare prin spoliere. Poate doar suporterii stelişti din Iaşi trebuiau să plătească mai mult pentru părerile lor. Tot ce aveau de făcut şefii clubului era să-i identifice pe divergenţi, instalînd un detector de minciuni la casa de bilete. Cumpărătorii să fie întrebaţi „În ce an a cîştigat Steaua Cupa Campionilor?”. Cine răspunde altceva în afară de 1986 înseamnă că se preface.