Vasile şi chestiile

Conturile blocate îi obligă pe şefii ASA să fie mai creativi. Nu concediază antrenorii din cauza lipsei de bani, ci din cauza lipsei de performanţe

Vasile Miriuţă a plecat de la ASA Tîrgu-Mureş după înfrîngerea cu Pandurii, 0-2. Deşi îi căutau discret înlocuitor, şefii clubului au amînat, elegant, demiterea, să nu-i strice tehnicianului ziua de naştere. Dacă nici ăsta nu e capitalism cu faţă umană, atunci e filantropie bine camuflată. Miriuţă a profitat de filotimia şefilor şi a tras nuanţele pe turta lui: „Nu voi fi dat afară, eu am decis să-mi dau demisia!”.

Sigur, nu s-a autoconcediat atît de abrupt încît să nu se aşeze „la masa negocierilor cu conducerea, sînt nişte chestii de rezolvat”. Miriuţă le numeşte „chestii”, noi, ceilalţi, le numim „bani”. Tot fastul protocolar cu care a fost expediat antrenorul se petrece la un club care are conturile blocate de DNA. Un club care, pînă la ridicarea sechestrului, nu poate nici să încaseze, nici să efectueze plăţi decît de sub salteaua evazionistă sau de la ciorapul negru. Dincolo de normalitatea stranie a permutărilor de antrenori se află realitatea înţelegerilor scrise şi vorbite, care fac din fotbalul profesionist o afacere, nu o relaţie platonică între angajatori şi angajaţi.

În Liga 1, Miriuţă şi-a construit un brand din preluarea pariurilor falimentare. Se apropie razant de portretul-robot al antrenorului ideal pentru şefii de club din campionatul nostru. Chiar dacă nu-l plăteşti, chiar dacă-i pui la dispoziţie cel mai subţire şi mai demoralizat lot posibil, poţi să-l dai fluierînd afară pentru că n-are performanţe. Miriuţă nu protestează. La condiţiile lui, îşi găseşte oricînd de lucru. La CFR Cluj s-a dus în perioada de boom a declinului, „mi s-a tot spus că voi fi dat afară după primul meci”. La ASA a venit după plecarea-fulger a lui Dan Petrescu. Acum pleacă şi el, împins mai încolo nu de lipsa „chestiilor”, ci de lipsa rezultatelor.

Şefii vicecampioanei negociază deja cu alţi antrenori. Pe aceeaşi bază solidă cu care vor negocia şi renunţarea la Miriuţă. Caută un alt tehnician dornic să afirme gratis virtuţile inerţiei. Nimic, nici sechestrul asigurator, nici anchetele penale, nici alegerile locale, nu clinteşte codul bunelor maniere din fotbalul românesc. Discursul şefilor a rămas acelaşi, se referă strict la mentalitatea de învingător. Atitudinea antrenorilor şi jucătorilor, de asemenea, e neschimbată, se rezumă strict la mentalitatea de învins. La sfîrşitul lui august, Camera Naţională de Soluţionare a Litigiilor a somat ASA să-şi achite datoriile faţă de cinci foşti jucători. Miriuţă are de stat la coadă, trebuie să-şi ia bon de ordine. Să se aşeze la masă, să completeze un formular, în holul Primăriei Tîrgu-Mureş, dacă plănuieşte să cîştige de la ASA mai mult decît experienţa ca voluntar. Nuanţa cu „demisul” şi „demiterea” e utilă doar să-ţi înfrumuseţezi CV-ul pe care-l arăţi nepoţilor, „Dragii moşului, toată cariera mea, m-am luptat doar pentru jucării, dar am ţinut fruntea sus!”.

Cît despre înlocuitorul lui Miriuţă, oricine va fi el, Bergodi sau altul, întrebarea-cheie la interviul de angajare ar trebui să sune, indirect, dar sincer, cam aşa: „Aşa, de chestie, unde te vezi aducînd bani la echipă în următorii cinci ani?”. Pînă acum, doar contribuabilii din Tîrgu-Mureş au răspuns corect.