Oprescu, încă o victimă a foamei

După ce a ros gazonul şi stadionul, şoricelul general a poftit şi la caşcavalul din capcană

Sorin Oprescu a fost arestat în timp ce aduna fonduri pentru un complex de piramide termopanate şi un sfinx de curte, cum merită orice faraon ales prin vot direct. Edilul e acuzat de procurori că încasa cîte 10 la sută din contractele încheiate de firme cu Primăria Capitalei. 10 la sută? Preţ de dumping! Primarii de sector iau dublu, triplu, Vanghelie – 20 la sută, Chiliman – 30 la sută.

Ancheta DNA şi percheziţiile aferente ne dau prilejul să aflăm, printre altele, fără să fie nevoie de 50 de ani de aşteptare, care a fost preţul real al Naţional Arena. Licitaţia pentru noua Sală Polivalentă rămîne aşa cum era, în aer, dar într-un aer mai puţin poluat. Cît despre CSM Bucureşti, clubul de suflet al primarului, ne vom lămuri dacă era şi clubul lui de portofel.

Din 2008 e primar Oprescu. În ultimele luni, în jurul său a început să plouă cu flagranturi. În iulie a fost arestat consilierul său personal, Solomon Wigler, pentru luare de mită. Pe 1 septembrie, a fost reţinut directorul Sălii Polivalente. Iar acum, edilul însuşi a fost prins în flagrant, încasînd o rată de 25.000 de euro dintr-un parandărăt de 60.000 de euro.

Ori asta rîvnea el, în secret, să fie descoperit, să afle lumea despre adevărata lui anvergură. Ori prin birourile Primăriei Capitalei stă la pîndă un mucegai tropical, ca-n monumentele egiptene. Cum intri, cum te molipseşti de febra imunităţii. De aceea Oprescu şi subalternii se consideră de neatins şi acţionează ca atare.

Ar mai fi şi altă explicaţie. După şapte ani la Primărie, acest 10 la sută devine o a doua natură. O natură care are şi ea nevoile ei de bază: hrană, adăpost, maşină, concedii, protecţii, campanii etc, etc. Într-un fel, se poate spune că Sorin Oprescu a luat cei 25.000 de euro de foame, mînat de eterna ghiorăială din conturi. Pentru clasa socială lihnită a primarilor, 2015 e un 1907.