Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

„Naţionala”, între bluf şi buf

Fără rodajul din amicale, "tricolorii" nu joacă nici frumos, nici urît. Încropesc şi ei ceva, acolo

Permalink to „Naţionala”, între bluf şi buf
duminică, 6 septembrie 2015, 9:31

Orice observaţie legată de jocul „naţionalei”, acum, cînd aproape, aproape, aproape ne-am calificat, riscă să cadă sub incidenţa moftului. Ştiţi argumentul: lasă, să jucăm noi un fotbal urît, dar să ajungem la Euro 2016. Doar că, judecînd după 0-0 cu Irlanda de Nord şi 0-0 cu Ungaria, nu urîţenia, ci ineficienţa reprezintă nota dominantă a prestaţiilor tricolore. Pînă la a îndeplini criteriul estetic, echipa lui Iordănescu trebuie să acopere, cît de cît, criteriul practic. „Tricolorii” ard un munte de cărbune pentru a fierbe un ou. Taie o pădure pentru a tipări o broşură. Au posesie prelungită şi nu marchează. Apoi explică: „Ghinion! Pînă să încărcăm tunul, vrabia perfidă a zburat ca uliul pe contraatac!”.

Selecţionerul se teme că jucătorii lui vor fi istoviţi la meciul cu Grecia. Nici nu-i de mirare, la cîte manevre execută ei în preajma mingii! „Nu rezistă fizic cînd joacă la interval atît de scurt!”. Din fericire, speculînd o imperfecţiune de natură organizatorică, la Euro 2016, „tricolorii” vor juca un meci solicitant o dată la trei luni, în ritmul la care s-au obişnuit la echipele de club. Iordănescu ştie că lucrează cu o marfă lipsită de strălucire, mediocră pînă-n măduva oaselor şi uzată pe deasupra. Media de vîrstă a jucătorilor trimişi în teren la Budapesta este de 28,1 ani. O echipă de „zilieri bătrîni”, cum a etichetat-o recent The Guardian.

Nu sîntem nici tehnici, nici robuşti, nici suficient de talentaţi. La rîndul lui, Generalul nu mai are apetitul belicos de pe vremuri. Dar ar trebui să conceapă o strategie coerentă, de rezistenţă la foc mic, pe care să le-o transmită, de asemenea coerent, fotbaliştilor săi. Nu să schimbe obiectivul meciului imediat după fluierul de final. Adică, abia după ce ai plictisit oamenii 90 de minute, anunţi că, de fapt, nu ţi-ai propus să faci spectacol, ci să adormi adversarul cu tot cu public.

Trucul ăsta funcţionează o dată, de două ori, hai, de trei ori, că jucăm cu grecii. Dar nu la nesfîrşit. După bluful pe termen scurt, cu ierarhia FIFA, o să vină şi buful pe termen lung, după ce ne izbim de primul adversar mai de Doamne-ajută. Prin urmare, ori întinereşti lotul, ori îl lipeşti cu clei pe cel actual. Ori împrumuţi un nucleu de fotbalişti de la o singură echipă de club. Asta, ca să economiseşti timp şi agheasmă cînd cauţi formula ideală.

După tragerea la sorţi a grupelor de la CM 2018, n-a mai rămas nici un motiv acceptabil să performăm la baba-oarba, evitînd amicalele. Cum să închegi o echipă fără meciuri? Cum să formezi un minim de obişnuinţe de joc? „Naţionala” are de ales între locul 7 în top FIFA şi locul ei în raport cu fotbalul. Echipa de pe locul 8, Anglia, a disputat patru amicale în ultimele 12 luni şi are programate încă două pînă la sfîrşitul anului. România a disputat unul în noiembrie anul trecut şi nici unul în 2015. Iar efectele se văd în jocul dezarticulat şi gîfîit. La Budapesta, la fel ca la Belfast, „tricolorii” au avut nevoie de GPS să se găsească pe teren.

Puţin probabil că Generalul va încerca varianta întineririi lotului, deşi e o perioadă propice acum, cînd ne calificăm şi împotriva putinţei noastre. Dar e un puşti acolo, la Under 21, care vorbeşte despre cum vor spăla ei în Armenia „păcatul înfrîngerii cu Bulgaria”. Juniorul ăsta, Cristian Manea, n-o fi el noul Hagi sau Mutu, dar are şanse reale să ajungă noul Iordănescu.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

marian (10 comentarii)  •  6 septembrie 2015, 10:31

crezi ca degeaba au ajuns aproape toti rezervele rezervelor prin campionatele puternice de fotbal?

ciupi (400 comentarii)  •  6 septembrie 2015, 11:00

legat de partidele amicale cu adversari cat de cat, ma nedumereste un lucru: le evitam sau suntem evitati? ne ferim de ele deoarece nu vrem sa ne stricam eitipi-ul sau fuge lumea de noi de teama ca facem cum le-am facut nemtilor pe vremea acelui 5 la 1? sau fiindca nu vor sa le stricam stilul?

Comentează