Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Sub presiunea şampaniei

Armata lui Iordănescu are nevoie de o nouă motivaţie. Dacă ungurii au, mai nou, graniţă cu sirienii, mai sînt ei vecinii şi, implicit, rivalii noştri tradiţionali?

Permalink to Sub presiunea şampaniei
vineri, 4 septembrie 2015, 9:41

Să fim sinceri, nici meciurile cu Ungaria nu mai sînt ce erau acum cîteva luni. Adică trebuie să ne scotocim prin istorie, după chibrituri, să ne înflăcărăm puţin. Asta, pentru că lumea se schimbă într-o viteză mai mare decît discursurile tutelare despre ea şi pentru că România este lider într-o grupă comodă.

Deşi selecţionerul Iordănescu insistă că la Budapesta „se joacă soarta fotbalului românesc”, nici o înfrîngere nu ne clatină din poziţia de favoriţi la calificare. Meciul acesta nu decide decît data la care desfacem şampania. Scenariul de comedie a fatalităţilor, în care sîntem bătuţi la scor de Feroe, se află prea departe de realitate ca să ne înspăimînte. Iată de ce avem nevoie de multă determinare şi de multă imaginaţie fecundă în rău, aproape maladivă, încît să tremurăm la imn înaintea meciului cu Ungaria.
„Tricolorii”, da, sînt îndreptăţiţi să aibă trac. A venit momentul să arate de ce se află pe locul 7, înaintea Angliei, în clasamentul FIFA. Să vedem dacă ştiu şi cu mingea, nu doar cu softul. Să stabilim, cu această ocazie, dacă nu cumva e oportun să înlocuim lotul aleatoriu de fotbalişti mai mult sau mai puţin cerţi cu lotul olimpic lărgit de informatică sau de matematică. De ce să ne mulţumim doar cu locul 7, cînd, printr-un artificiu de calcul, coroborînd programul „Laptele şi cornul” cu sistemul de burse MIT, ne putem bate la titlul mondial? E drept, am deveni o ţară cu 22 de milioane de programatori, nu de selecţioneri, dar asta e o schimbare de hobby, nu o pierdere.

Jocul „naţionalei”, mai degrabă în salturi decît în grafic, rămîne singurul motiv al curiozităţii faţă de meciul cu Ungaria. Rivalitatea tradiţională cu vecinii nu mai ţine ca miză. Nu pentru că orgoliile s-ar fi astîmpărat, de o parte şi de cealaltă, nu pentru că s-a ferfeniţit vopseaua pe slogane. Dar „vecin” şi-a schimbat înţelesul. Ungurii, de exemplu, au fost dezagreabil surprinşi să afle că sînt vecini cu sirienii şi cu afghanii. La fel cum am aflat noi, românii, că avem graniţă cu Grecia. Că solvabilitatea caprei vecinului o afectează direct pe capra noastră, nu doar ca stare de spirit, ci şi ca productivitate. Iar acum, cînd valul de imigranţi din teatrele de război civil a devenit taifun, pur şi simplu toată lumea a devenit vecină cu toată lumea.

Rareori a avut parte „naţionala” de o presiune atît de scăzută la un meci cu Ungaria. E o cotă minimă istorică. Fotbalul de tipul „ori murim, ori cîştigăm”, „ori jucăm, ori calculăm” abia se observă, e doar un detaliu bîzîitor într-un tablou copleşitor. La cîţiva kilometri de locul unde „se joacă soarta fotbalului românesc”, se joacă soarta Europei. Nu e cazul să încercăm să furăm, din vorbe, prim-planul încruntărilor.

Cade cu sunet viu de criză umanitară şi ce-a mai rămas din iluzia autoprotectoare a graniţelor. În aceste condiţii de uluială a continentului, pregătit pentru arabi cu bomba la brîu, nu şi pentru arabi cu copii în braţe, armata generalului Iordănescu aterizează cu chef de arţag tranşant la Budapesta. Rumoare în sală. Cetăţeanul turmentat de polemici a nimerit în „Trilogia antică”. Orice ar juca el acolo, garantăm că nu rîdem.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

aurel borcoş (3 comentarii)  •  4 septembrie 2015, 10:19

Vremurile se schimbă şi odată cu ele şi fotbalul…

vali (8 comentarii)  •  4 septembrie 2015, 12:33

vezi maria, daca nu scrii de fcsb si de becali, nu ai niciun comentariu…. 🙂
despre echipa nationala ce sa zic?
1. …pai in primul rand nu mai avem, din pacate, niciun jucator la o echipa mare care sa joace constant. ar fi radu stefan de la lazio, dar si el, din cate am vazut in ultimul meci, a cam dat cu stangul in dreptul. si oricum nu vrea sa vina..
2. asa cum observi si tu, chiar nu-mi dau seama cum doamne iarta-ma am ajuns noi pe locul 7. la ce jucatori avem….
3. despre jucatorii selectionati am cateva obiectii, ca si fan fotbal de peste 30 de ani.
a). nu inteleg selectionarea lui chipciu (care este intr-o lipsa de forma aproape totala – pacat de baiatul asta). de la accidentarea aceea urata , nu a mai jucat nimic.
b). nu inteleg, iarasi, aducerea lui goian. da, A FOST un fundas bun la viata lui, insa cred ca i-a cam trecut timpul. mai bine il lua pe gica popescu din inchisoare, caci, probabil, era cam tot aia.
c). sper ca selectionare lui papp (care a ingropat steaua cu partizan) sa fie doar ca o alternativa la matel si nimic mai mult.
d). de budescu, despre care s-a scris in ultima vreme „la greu” in presa : nu cred ca va fi titular. probabil nici eu , daca as fi selectioner :)) nu as juca cu el din prima. este adevarat ca e unul dintre cei mai in forma jucatori in momentul acesta, dar nu are experienta la nivelul echipei nationale.

in rest… sper sa batem, desi cred ca putem sa scoatem cel mult un egal
hai romania !
o zi buna

vasco (317 comentarii)  •  4 septembrie 2015, 12:49

Da,excelent surprinsa starea de spirit,sociala,politica si fotbalistica a momentului!Cui ii mai pasa de ceva sau de cineva?

MZM (101 comentarii)  •  4 septembrie 2015, 18:38

E bine ca Iordanscu este ingrijorat de jocul cu Ungaria. Frica de adversar e mai buna decat desconsiderarea acestuia. Cu ungurii cred ca o vom scoate cumva la capat, probabil ca nu vom pierde. Mi-e teama ca daca, peste cateva zile, ii vom trata „de sus” pe greci sa nu primim cumva o corectie.

fgh (100 comentarii)  •  4 septembrie 2015, 19:29

– oricine joacă (Budescu e bun de o miuță…) o luăm pe coajă cu trei la zero, calificarea se joacă cu grecii;

Constantin (11 comentarii)  •  4 septembrie 2015, 20:00

„În aceste condiţii de uluială a continentului, pregătit pentru arabi cu bomba la brîu, nu şi pentru arabi cu copii în braţe”…au arabii si bombe, Maria, dar nu le vezi tu, orbita de banii lui becali…

Comentează