Grecul, mod de întrebuinţare

Deşi avem un nou Crăciunescu, ne concentrăm doar pe vechiul Colţescu

Cînd un arbitru decide un meci la un turneu final, vine automat oftatul din off al comentatorilor TVR: „Ce caută ăsta aici? Ai noştri nu sînt buni?”. Replica asta am auzit-o de atîtea ori, că doar printr-un ghinion teribil n-am ajuns s-o şi credem. Cînd un arbitru decide un meci în campionatul nostru, vrem arbitri străini. Străinii sînt ultima soluţie. Inclusiv la Comisia Centrală. Încă din 2011, Mircea Sandu l-a mandatat pe Vasile Avram să caute un supervizor străin, să fie şi CCA în tendinţe. Supervizorul Kyros Vassaras a venit abia în august 2014, după schimbarea conducerii FRF.

Nici nu s-a apucat de treabă şi Ion Crăciunescu a demarat lupta pentru teritoriu: „Aducerea lui Vassaras este o ruşine, o umilinţă pentru fotbalul românesc! Cu ce ne ajută pe noi grecul ăsta?”. Mai, mai să-l facă să plîngă! Măcar pentru faptul că i-a armonizat pe Crăciunescu şi Porumboiu, „grecul ăsta” tot merita adus! Fostul finanţator al FC Vaslui l-a declarat şi el pe Vassaras „o alegere nepotrivită”, care „n-a schimbat cu nimic nivelul arbitrajului”. Şi, se subînţelege, n-a schimbat nici proporţia de sare din mare.

„Nu pot să vă promit că nu vor fi greşeli, dar pot să vă promit că încercăm să reducem numărul greşelilor!”, a spus Vassaras la instalare. Şi-a prezentat proiectul unei academii de arbitraj şi strategia „pentru a avea un român la turneele finale”. A adăugat: „Acest plan este pentru viitor, nu pentru prezent!”. Omul, e clar, n-are aceeaşi fişă a postului cu Vasile Avram, Gheorghe Constantin, Crăciunescu şi alţi şefi ai CCA.

Deşi confidenţial, salariul boierului străin a devenit, la rîndul lui, subiect de polemică. Vassaras nu dă randamentul corespunzător sumei şi, contrar obiceiurilor băştinaşe, e plătit în bani, nu în produse. De fapt, nu atît salariul, cît revenirea în Comisia de Arbitri a UEFA l-a adus pe Vassaras în ermeticul fotbal românesc. După o primă propunere refuzată, în toamnă, FRF l-a propus din nou, alături de federaţia elenă, pentru această funcţie. Pe 11 iulie, grecul şi-a primit postul înapoi. Pe 21 iulie, Ovidiu Haţegan a fost promovat în categoria Elite, de unde se aleg arbitrii pentru turneele finale şi fazele superioare ale Ligii Campionilor. „Centralul” de 35 de ani e primul român care ajunge acolo, după 20 de ani. Ultimul nostru reprezentant în Elite, printre cei mai buni 22 din Europa, a fost Ion Crăciunescu.

Din 1995, arbitrajul nostru n-a mai stat atît de sus. Sigur, nu ne-a ajutat „grecul ăsta”. E o coincidenţă că Haţegan a promovat abia după numirea lui în Comisia UEFA. Nu e nici un serviciu contra serviciu, nici o manevră de culise. A triumfat talentul! După 20 de ani, am reuşit să implementăm la UEFA meritocraţia care nu prinde defel pe solul autohton! Ura! Şi-acum, înapoi la ale noastre. Colţescu a făcut praf un meci, deci arbitrajul românesc e pulbere. Iar Vassaras nu ajută deloc, nici măcar nu dă cu mătura. Aşa-i, dar dacă aşteptările noastre sînt exagerate sau nefondate? Alţii au alergie la puful de plop, noi strănutăm şi vedem totul în culori de camuflaj de fiecare dată cînd greşeşte un arbitru. De la Cooperativă şi supervizatul arbitrajelor din elicopter ni se trage.

„UEFA l-a urcat pe Haţegan în top class, dar nu poţi să-ţi baţi joc în halul acesta de un meci!”. Aşa salută Crăciunescu apariţia unui nou Crăciunescu. Proaspătul Elite comisese „o gafă impardonabilă” la un meci din Liga 1. Iată ce a schimbat Vassaras în arbitrajul nostru: placa. Arbitrii români or avea ei valoare de Europa, de turnee finale, de UCL, dar n-au valoare de campionatul intern. Ia să-i arbitreze numai pe adversarii noştri din preliminarii!