Steaua are personalitate. Dublă!

Aşa cum ne-a obişnuit, din alte sezoane, campioana defilează cu altă faţă în Europa

După meciul cu Trencin, clinicianul de serviciu Rădoi a tras concluzia că e vorba de un caz clasic de dublă personalitate: „Am avut o altă personalitate în partea secundă”. De fapt, au avut alte persoane în teren. Doctor Jekyll a fost schimbat cu mister Hyde. Victoria cu 2-0 pe terenul slovacilor nu pune în lumină mîna lui Rădoi la Steaua sau copcile de la mîna lui Rădoi, după ce dă indicaţii mobilelor din vestiar. E prea devreme pentru astfel de radiografii. Pune în evidenţă capacitatea Stelei de a se dedubla, de a-şi economisi forţele chinuindu-se în Liga 1, apoi, la două-trei zile distanţă, muşcînd din gazon în cupele europene.

Ştim, am mai văzut şi aproape sigur vom mai vedea astfel de contraste derutante. Campioana nu e singura echipă care procedează astfel. Mai toate reprezentantele noastre în Europa arată altă faţă, alte maniere, altă „personalitate”, vorba lui Rădoi, cînd ies în lume. Cînd sîntem în Occident, aruncăm hîrtia la coş, cum ajungem în ţară, cum nu mai nimerim tomberonul. Asta nu spune despre noi că am fi necivilizaţi, dimpotrivă, spune că sîntem perfect adaptabili la civilizaţie, însă ne lipseşte motivaţia. După cum fotbalul nostru e perfect adaptabil la nivelul celui occidental, doar că nu rentează să dai spectacol şi în Liga 1.

Avem „un campionat mediocru”, care cere „nervi tari să-l priveşti”, observa Ioan Sdrobiş, „părintele” lui Chivu, într-un interviu din Evenimentul zilei. Mediocritatea asta explică, în parte, de ce Steaua din meciul cu Petrolul insolvent pare din altă galaxie decît Steaua care înscrie şi învinge în deplasare, cu Trencin. Dar e doar o parte de explicaţie. Jocul campioanei s-a înviorat după un scenariu de tip „urma scapă turma”. Ultimii veniţi au făcut diferenţa. Hamroun şi Tade au semnat unul la check-in, şi altul la scara avionului, ca să zicem aşa. Nici nu se uscase cerneala pe semnături, cînd au intrat pe teren.

Nu poţi să nu te întrebi: cum ar fi jucat Steaua, dacă şefii ei n-ar fi gestionat dezlînat campania de transferuri? „Strategia de amatori”, pe care o critică resemnat Balint, putea să coste clubul mai scump decît un întreg lot de brazilieni. Eşecul cu Ludogoreţ, de anul trecut, a costat cel puţin 13 milioane de euro, bani de la UEFA şi din vînzări de bilete, conform estimării Mediafax.

Steaua nu este o echipă cu două feţe, la drept vorbind, este o echipă care nu-şi poate arăta adevărata faţă, nu-şi poate restaura personalitatea din alte vremuri, pentru că e sabotată sistematic de aroganţele păguboase ale conducerii sale. Cu mai mulţi Hamrouni şi concurenţă reală pe posturi, campioana ar face spectacol şi în Liga 1. N-ar fi obligată la show-uri de avarie şi constrînsă la linia de plutire.

Să nu vă miraţi dacă, în meciul de sîmbătă, cu Pandurii, roş-albaştrii vor reveni la inconsistenţa de care se plîngea Rădoi, „copilul ăsta antrenor, cu jambierele şi ghetele încă-n picioare”, în descrierea paternă a lui Sdrobiş. Toate forţele vor fi conservate şi drămuite pentru returul cu Trencin. Promite să fie palpitant, chiar şi cu tribunele goale. Pe lîngă dublul standard, unul pentru Europa, unul pentru campionatul intern, echipele noastre ne-au mai învăţat ceva. E vorba despre acel faimos citat din „Arta războiului cu tine însuţi”: nici un meci nu seamănă cu altul.