Evaluarea națională de la Baku

COSR reinventează ideea de palmares: ne-a întrecut Elveția la gimnastică!

Pe aeroport, la plecare, Alin Petrache ne-a atras atenția că România trimite la Jocurile Europene de la Baku o delegație consistentă numeric. „147 de sportivi, 77 de antrenori, cea mai mare delegație din istoria participării țării noastre la întreceri olimpice. Vrem să arătăm că respectăm această competiție”, a spus șeful COSR, în paginile Gazetei.

Încă din toamnă, domnul Petrache a insistat că întrecerile din Azerbaidjan sînt „un prim test important înainte de JO de la Rio”. Şi primul rezultat zguduitor, la această examinare, a venit de la gimnastică. Echipa feminină s-a clasat pe locul 7. Înaintea fetelor noastre s-au aflat, în ordine, Rusia, Germania, Olanda, Franţa, Italia și, aţi ghicit, Elveția. Multă vreme am reușit să stricăm frumoasa simetrie bani-performanță din ierarhiile acestui sport, apărînd pe podium printre marile puteri ale lumii. Acum, topul echipelor feminine de gimnastică seamănă cu topul PIB-ului din UE. Încă stăm bine, la mică distanță în fața Marii Britanii, de pe 8, și a Ungariei, de pe 9.

E adevărat că echipa României la Baku n-a fost formată din titulare. Nu din lipsă de respect pentru competiție, ci din pricina accidentărilor. „Chiar dacă mergem cu sportive tinere, ne-am stabilit ca obiectiv cucerirea unei medalii și a unul-două locuri 4-6 la fete”, a spus președintele Federației Române de Gimnastică. Cucerirea locului 6! Pe locul 7, aproape sîntem în grafic.

Dar dacă ăsta a fost testul, şi încă unul fără SUA și China în concurs, într-un an cu „buget-record pentru sport”, tabloul de la Rio nu arată deloc încurajator. Mariana Bitang avertiza din 2011 că „e inadmisibil ca Ponor să fie în continuare motorul echipei”. Ponor se antrenează și acum cu lotul. După Londra 2012, Nadia Comăneci observa că „nu vine nimic din spate” și, în plus, „mai pleacă și antrenorii în străinătate”. N-avem doar problema valorii noilor generații de gimnaste, avem o problemă și cu valoarea antrenorilor.

Între timp, s-a schimbat conducerea COSR. Marile soluții găsite de Alin Petrache la problemele gimnasticii au fost două: i-a convins pe Belu şi Bitang să rămînă lîngă lot, în toamnă, și, acum, în mai, a convins-o pe Sandra Izbașa să revină în sală. Prima reușită nu e doar meritul lui. Premierul Ponta le-a promis celor doi tehnicieni că le dă „spațiu la Snagov, le fac centru de pregătire”. Pînă la urmă, „spațiul” respectiv, cu tot cu piscină, a fost alocat unei agenții guvernamentale.

În fine, gimnastica românească n-are atît o lipsă de spațiu, cît o criză de timp. Pînă la Rio, Alin Petrache are de dus multă muncă de convingere cu fostele glorii care ne-ar putea sălta peste Elveţia în clasament. Problemele de sistem să le rezolve alții! Sau, mai știi?, dacă la Jocurile Olimpice trimitem o delegație dublă faţă de Jocurile de la Baku, șansele noastre la medalii se dublează și ele.