Campania de peticit în viteză

Rădoi și-a adaptat cererile la oferta conducerii: caută jucători ușor de convins

Cine-și imagina că Mirel Rădoi va beneficia de un statut răsfățat în relația cu finanțatorul Stelei are multă fantezie. Nu există semne că fostul antrenor din teren va fi tratat altfel decît ceilalți tehnicieni ai roș-albastrilor. Dimpotrivă. Relația de subordonare fin-naș îi impune încă și mai multă docilitate. Trebuie să aibă grijă să nu păcătuiască punîndu-l la cheltuieli materiale pe tutorele său spiritual.

În aceste circumstanțe delicate, Rădoi a relansat conceptul de „transferuri rapide”. Cu cît mai rapide, cu atît mai bine! Fotbalistul trebuie să semneze înainte de a-și da seama, ca Florin Cernat, că va lucra cu nașul lui Rădoi. Faptul că Steaua mizează pe viteza, nu pe calitatea transferurilor nu e neapărat o idee proastă. Dar este, clar, o idee de austeritate.

Bugetul de cumpărături a rămas la fel de meschin ca în sezonul trecut. Rădoi vrea să adune lotul în timp util, încît să-l poată prelucra temeinic în perioada de pregătire. Deocamdată, îl va completa doar cu Alcenat, de la Petrolul, care nu poate fi utilizat în primul tur preliminar al Ligii Campionilor, și cu Martinus, de la Botoșani. Un fundaș și un mijlocaș. Mai lipsesc atacanții care vînd bilete.

Cu tot zorul, lista cu veniri arată la fel de fumuriu ca lista cu plecări. Nu e nimic bătut în cuie, nici măcar în piuneze. Doar tendințele sînt vizibile. Una e aceea că Steaua, care acum cîțiva ani pescuia revelațiile direct din Amazon, nu-și mai permite decît un exotism la mîna a doua. Ia pepite caraibiene din nordul Moldovei.
Cealaltă tendință e către gratuitate. Martinus a costat, conform oficialilor botoșăneni, în jur de 200.000 de euro. Campioana, atît de vlăguită în retur, poate spera la întăriri pe alese de cel mult un milion de euro, în total. Nu vor veni nume promițătoare, care să readucă fanii în tribune, vor veni petice.

La fel ca în sezoanele trecute, Steaua oscilează între bancuri cu bombe în transferuri și mitul preparatorului fizic. De la grecul Nikos Karidas se aşteaptă minuni. Să le dea jucătorilor o tavă cu jăratic, iar ei să se transforme precum calul lui Harap-Alb. După o lungă perioadă în care fotbalul românesc nu credea în preparatorii fizici, acum s-a ajuns la cealaltă extremă: crede numai în ei.

Da, poate că domnul Karidas este „o lovitură”, un „profesionist”, cu un „program senzațional”, cum îl descrie Boloni, care a lucrat cu el. Dar pregătirea fizică de acum se va simți abia la toamnă, nu în mai puțin de o lună, cînd Steaua joacă primul meci din preliminariile UCL. Oricît de rapide ar fi transferurile, mușchii se fortifică în același ritm.

Cît despre revenirea lu Sînmărtean, ei bine, acesta este ceea ce se numește un transfer lent. Foarte lent.