Nici japca nu mai e ce-a fost!

Statul a năvălit iar pe teren, acuzîndu-l pe Gheorghe Ştefan că a arbitrat cu temă şi meciul cu Poşta

Gheorghe Ştefan a introdus conceptul de „japcă” în fotbal. La al patrulea dosar penal, nu se mai miră nimeni că fostul primar din Piatra Neamţ n-a devenit faimos ca inventator al „dreptăţii”, „fair-play-ului” sau „raţiunii pure”. El a consacrat „japca”. A educat-o, a rafinat-o, a rebranduit-o. A botoxat-o, i-a pus silicoane, a trimis-o la solar, i-a făcut rost de un post TV. A scos-o în lume. Japca provincială, din topor, de care erau acuzaţi arbitrii, s-a emancipat.

Cel mai recent dosar penal pe numele lui Ştefan se referă la o japcă mondenă, în catrinţă de designer şi cu relaţii în Capitală. Conform comunicatului DNA, o firmă de telecomunicaţii i-a plătit echipei Ceahlăul deplasarea şi cantonamentul în Italia. O sponsorizare nevinovată, s-ar zice, de aproximativ 35.000 de euro. Toate ar fi arătat impecabil pe hîrtie, dacă firma respectivă nu sponsoriza şi concediul lui Gheorghe Ştefan la Mamaia. De remarcat sacrificiul cu tentă patriotică al edilului: echipa în Italia, el, cu soţia, la alibi, pe litoralul românesc.

În stadiul actual al evoluţiei sale, japca nu mai poate fi observată cu ochiul liber, din tribune, ca pe vremurile Cooperativei. Nu! Acum e nevoie de anchete DNA şi de sprijinul SRI, pentru a desluşi „coregrafiile” şi componenţa „corpului de balet”. Conform procurorilor, firma recunoscătoare care a plătit cantonamentul Ceahlăului ajunsese „căpuşa” Poştei Române, cu sprijinul lui Gheorghe Ştefan, stîlp al partidului la putere. Nu era doar un simplu primar de municipiu, era un personaj „larger than” Chetrişica. Se emancipase şi el.

Din primul dosar, Strong Montaj, am aflat cum reuşise Ştefan să direcţioneze bani de la Ministerul Dezvoltării prin Consiliul Judeţean exact către o anumită comună, care avea contract cu firma controlată de el. Asta se pare că e ultima fiţă: să faci japcă în mediul rural, unde nu se aşteaptă nimeni să plouă cu asfalt şi să curgă apă la robinet. Din Dosarul Giga TV, am aflat despre influenţa lui Gheorghe Ştefan asupra Consiliului Naţional al Audiovizualului.

Acum aflăm că numea directori în Poşta Română. Încă doi-trei ani de antrenament şi ajungea să finanţeze echipe, firme, televiziuni, campanii şi sejururi la trei stele în Neptun-Olimp din fondul de rezervă al Guvernului. Dar n-am mai fi aflat nimic despre asta. Membrii reţelelor de tipul firme de casă – partid – primărie – minister s-ar fi rodat ca fotbaliştii. Ar fi pasat banii de la unul la altul cu ochii închişi. Fără telefoane, fără negocieri, fără pungi, în general, fără urme. Curat profesionist!

Opt acuzaţii de spălare de bani, „opt acte materiale”, precizează DNA, s-au formulat, în Dosarul Poşta pe numele lui Gheorghe Ştefan. Nu sînt singurele acuzaţii. Omul era conştient că legislaţia ţării nu se ridică încă la nivelul lui şi lucra discret. Nu-şi punea numele în fruntea SRL-urilor, ce rost ar mai avea atunci familia şi prietenii? La echipa de fotbal, era doar preşedinte de onoare. După intrarea în politică, s-a autocenzurat în stil mare. Nici nu-ţi vine să crezi că e unul şi acelaşi personaj cu justiţiarul care intra pe teren la Ceahlăul – Braşov, scor 0-3, din 2004. Năvălise să-l acuze pe arbitrul Balaj, „o nonvaloare”, că „se consideră mai presus de lege”. Pe atunci, japcă echivala cu maximum trei puncte, plătite în mii de euro, folcloriste, vin, cîrnaţi. Între timp, japca s-a tehnologizat, au apărut celularele, calculatoarele, licenţele Microsoft.

Japca din Dosarul Poşta, de pildă, se ridică la un sfert de milion de euro, reprezentînd prejudiciul adus statului. Conform comunicatului DNA, „baremul” perceput de Ştefan şi apropiaţii lui se ridică la 135.000 de euro. Pentru trei amărîte de puncte ipotetice, fostul primar îşi dădea principiile în spectacol şi invoca însăşi Constituţia ţării. Oare cum ar reacţiona Gheorghe Ştefan dacă s-ar afla acum în locul statului român şi ar constata japca, măi? Ar ieşi cu insulte, calomnii, atacuri cu parul la persoană sau doar cu proces?