Menajerul anului

Creditor al cluburilor aflate în mizerie, Florian Walter a ajuns să fie acuzat de prea multă curăţenie. Spăla chiar şi banii!

Cineva trebuie să ducă gunoiul. Şi aşa a apărut Florian Walter, din Florian Buşcă, ca lebăda neagră din lebăda albă. Dar de gunoiul lui Florian Walter cine se ocupă? S-au oferit în cîteva rînduri procurorii DIICOT. Cel mai recent, au bătut ieri la uşa lui. Ca să vezi ghinion, Walter nu era acasă. Luase deja distanţa sanitară de focarul de igrasie. De atîţia ani, de cînd nu s-a mai dat cu mătura prin actele firmelor lui din mascator, trebuie că s-a adunat un praf gros, cu acarieni cît pumnul.

Cineva trebuie să dea bani la fotbal. Şi aşa a apărut Florian Walter în lojă la Dinamo, la „U” Cluj, la Petrolul. Cineva trebuie să le dea bani celor care dau bani la fotbal şi aşa au apărut în combinaţie primarii şi consilierii, care l-au răsplătit pe Walter cu contracte pe bani publici, prin achiziţie directă. Nu înseamnă că nu merita. Avea fler. În anii electorali, ştia exact pe cine să aleagă dintre mai mulţi candidaţi, unul mai microbist decît altul. Dacă ar fi fost un afacerist oarecare, Walter ar fi susţinut toate partidele. Dar aşa, avînd nasul format să detecteze murdăria potenţială, nu se înşela niciodată asupra cîştigătorului. Aşa cum unii sînt de dreapta sau de stînga, el e fanul celor aflaţi la putere.

Aşa cum unii ţin cu o echipă-fanion sau alta, el ţine cu fanioanele. Dacă „protectorii simbolului”, cum îi responsabiliza Walter pe primari, ţineau morţiş să organizeze licitaţii, îi atenţiona că pleacă de la echipă, cu tot cu mop.

Implicarea lui Walter în fotbal a reprezentat o metodă de a-i convinge pe primari să îmbine utilul cu plăcutul. Existau şi alte metode, desigur, dar cereau timp şi costau mai mult. De pildă, să fi spart seminţe sub geamul edililor şi să arunce pe jos cojile. În unele oraşe, nici n-a fost nevoie ca Walter să devină menajer de cluburi. Primarii folosesc şi alte vehicule de imagine în campanii. De exemplu, în Bucureşti, oraş calamitat anual de prima zăpadă şi de prima ploaie, firma lui Walter a primit fără licitaţie contracte de deszăpezire timp de cinci ani. Conform actelor cercetate de DIICOT, Primăria Capitalei a cheltuit astfel 20 de milioane de euro pe sare. Că altceva nu apărea în contabilitatea lui Walter. Zahăr – nu, grăsimi – nu, facturi – nu.

Procurorii DIICOT susţin că în spatele firmei-mamă a lui Walter se aflau alte firme, în spatele cărora se aflau alte firme. Şi toate miroseau ca străzile din Napoli, pe timp de grevă a gunoierilor! O schemă familiară, nu? O ştim din activitatea lui Walter ca şef itinerant de club. Doar că în fotbal, societăţile-fantomă existau deja, el doar le bîntuia,  plimbînd hîrtiile, sărurile, jucătorii şi soluţiile de scos pete de la un club la altul.

Între timp, primarii cu care Walter a făcut afaceri, Iulian Bădescu, Sorin Apostu, au ajuns după gratii, executînd pedepse sau preventiv. La fel, şi tovarăşii din Liga 1, cu care făcea echipă, în meciurile din lojă: Neţoiu, fraţii Becali, Cristi Borcea, familia Capră. Singur în libertate, Walter s-ar fi simţit foarte mizerabil. Noroc că procurorii cer arestarea lui şi gaşca are şanse concrete să se reunească.

Faptul că DIICOT îl acuză pe evazivul milionar de evaziune fiscală şi spălare de bani sună oarecum ironic. Asta nu-i acuzaţie, e fişa postului. Curăţenia e specialitatea lui. Cineva trebuie să spele banii. Şi apoi, la Florian Walter, obsesia pentru ordine şi igienă devenise o deformaţie profesională. Nu poate scruma pe jos. Dacă n-are scrumieră, îşi stinge trabucul pe fruntea lui Mihai Stoica sau a cui se nimereşte prin preajmă. De aceea nici n-a fost găsit acasă de anchetatori. Plecase după lavete.