Echipa cu 150.000 de finanţatori

Duelul public - privat în Liga 1 se apropie de un deznodămînt previzibil. ASA ar putea deveni prima campioană bugetară

„Sîntem un ONG care nu poate intra în insolvenţă!”, iată secretul succesului în fotbal, dezvăluit de viceprimarul din Tg Mureş. Există şi alte explicaţii posibile, dar Claudiu Maior, care la un moment dat îşi numise mama cenzor la club, iar unchiul – membru în Consiliul de Administraţie, o preferă pe asta.

„Sîntem” se referă la ASA, nu la familia viceprimarului sau la cei 150.000 de finanţatori ai echipei. Dacă gruparea ardeleană cîştigă titlul, în acest sezon, vom avea în premieră, după ’89, o campioană a României finanţată cu bani publici.

„ASA nu este un club privat, este un ONG nonprofit”, a explicat oficialul mureşean. Nu este un club privat, este o structură sportivă privată, cum apare identificată şi pe site-ul DJTS Mureş. Iar dacă din această structură fac parte şi funcţionari publici, avem o problemă. Mare. Maior insistă inutil asupra „nonprofitului” şi a ONG-ului. Oricum i-ar spune, tot cu bani de la bugetul local şi din drepturi TV funcţionează maşinăria.

Peste 30 de ONG-uri din Tg. Mureş au semnat, săptămîna asta, un protest adresat Primăriei unde lucrează domnul Maior. Banii pentru sport sînt alocaţi „pe criterii arbitrare, netransparente, neprevizibile”, susţin protestatarii. Sportul de performanţă din oraş, reprezentat de „cinci cluburi private”, ia grosul fondurilor: 96 la sută. Restul de 4 la sută se împarte între sportul şcolar şi sportul de masă.

Scrisoarea, preluată de presa centrală, menţionează un proiect de Hotărîre de Consiliu Local, prin care Primăria Tg. Mureş intenţionează să devină membru asociat al ASA. Asta i-ar scuti pe şefii din fotbal de participarea la palpitantele concursuri de proiecte. „Datele financiare ale acestui club arată o gestiune cel puţin precară a fondurilor”, scriu ONG-iştii revoltaţi. Da, echipa e din ce în ce mai nonprofit: înregistrează pierderi din 2012 încoace. Asta, în ciuda faptului că Primăria Tg. Mureş a rotunjit sumele alocate pentru sport. În 2015, de exemplu, bugetul ăsta a crescut de la 6,2 milioane de lei la 10,6 milioane de lei. Că doar am ieşit duduind din criză!

La sfîrşitul lui martie, primarul Dorin Florea şi 19 subalterni ai săi au primit cu mult calm vestea că sînt urmăriţi penal pentru abuz în serviciu, în dosarul finanţării cluburilor sportive. Comunicatul DNA notează că ONG-ul nonprofit cu care se mîndreşte domnul Maior „a obţinut un folos necuvenit” din bugetul Primăriei. Această înştiinţare echilibrează cumva balanţa forţelor public – privat din Liga 1. Cei care nu au grija insolvenţei au grija Anticorupţiei. Performanţă fără stres nu se poate!

Conducerea ASA şi oficialii Primăriei vor să ne convingă că aplică un model absolut original de finanţare şi, pe deasupra, ireproşabil în raport cu legea. Rămîne de văzut. Pînă acum, schema lor seamănă bucăţică tăiată cu schemele de la Petrolul şi de la celelalte echipe înfrăţite cu ONG-uri care se alimentează preponderent de la bugetul local. Farmecul acestui soi de întreprinderi este că, o dată ajunşi la ONG, banii fac ce-i taie pe ei capul.

Nu-i mai controlează nimeni. Primăria lui Dorin Florea probabil aşteaptă încheierea campionatului pentru a executa pasul decisiv: să devină membru asociat în ONG-ul fotbalistic. Şi modelul ăsta îl ştim, de la Pandurii şi de la Gaz Metan Mediaş, echipe susţinute nu de primării, ci de companii de stat.

Pînă la urmă, spre asta ne îndreptăm: nici n-am intrat bine în capitalism, că am şi virat pe cărarea bătătorită înapoi. Privatizările, să recunoaştem, nu reprezintă un talent al nostru. Inclusiv în Liga 1, unde fotbalul profesionist bugetar se îndreaptă spre un triumf firesc asupra fotbalului profesionist privat.

Echipele cu acţionari, creditori, finanţatori n-aveau nici o şansă. Una e să ai în spate un oraş întreg de patroni, care pun umărul la supravieţuirea echipei. Alta e să încapi pe mîna unui afacerist fascinat mai mult de talk-show-uri şi de bonusuri UEFA decît de fotbal.

„În cazul în care nu mai putem suporta cheltuielile, clubul îi revine Ministerului Tineretului şi Sportului!”, se lăuda Maior. „Totul îi revine statului român!”. Păi, bine, ăla care „suportă cheltuielile”, cum delicat se exprimă viceprimarul microbist, este tot statul. Statul român, ce-i drept, se comportă ca o organizaţie nonprofit, caritabilă de-a dreptul, mai ales cînd se ocupă cu fotbalul.